Poezie
omul cu șobolani
2 min lectură·
Mediu
presupun că sunt un fugar
ar trebui să mă îndrept către cineva
în schimb las
în spate
cultul strămoșilor
soarele iese cu o pasăre mare pe cap
strălucește mai mult decât
cele o sută de porunci cu care mă strigi într-o incantație
surdă
îmi țin de urât
nimeni nu-și dorește să fie alesul
oriunde viața își caută stânca
înaintea furtunii
mă prefac că nu simt ce se zbate în tine
iubirea o să te otrăvească încât nu o să-ți mai placă
cel mai periculos lucru din lume
răul
schimbător și puternic
am demonstrat că-l putem întruchipa
momentele noastre de conexiune creează unde
și imagini clare despre cum va fi lumea
după
nu se va putea invoca nimic fără aur
sau puțină mâncare
te-am privit până trupul tău a devenit o fereastră
prin care ți-am atins celulele
să pot înțelege
cum înveți dansul
sărutul
și tot ce carnea are nevoie să-și păstreze divinul
precum teama de șerpi
am bătut un cui în lobul frontal și am zis
este al meu
felul în care manipulez ploaia să-ți cadă pe umeri
să înconjoare sânii
spre locul de vărsare unde lenevește o frunză virgină
iubirea mea îți umple gura de gusturi străine
mi-am imaginat că îți plac
pentru că există oameni care își ignoră trăirile
iar eu mă las
consumat
valorez mai puțin decât două vrăbii
de care nu se va sătura nimeni
001.636
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- dan petrut camui
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 229
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 43
- Actualizat
Cum sa citezi
dan petrut camui. “omul cu șobolani.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-petrut-camui/poezie/14146277/omul-cu-sobolaniComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.