precum o văduvă în fața pământului gol

pe vremuri iubirea era

din abundență

nu era nevoie să iau viața cuiva

...........................................................

din camera mea

văd

curtea spitalului din curtea spitalului

ferestrele casei

nu înseamnă același lucru

căutările mistice aduc revelații, îmbolnăviri succesive

în ce limbă vorbești Dumnezeu vrea să afle

îi amintesc cine este

acasă

ai mei se plâng că nu are cine să-i îngroape

cu coatele

lumea m-a trimis în finală

mi-ai zis nu opri pentru nimeni

în direcția soarelui

moartea își face dușmani

îți caut în păr

senzația mușcă din sâni precum un copil ce nu vrea să crească

urât

modul de viață ce nu mai există salută

ziua lipsă din timp

execută rotații complete

mă lovesc de pereții celulei

verdele antic al ierbii trădează umezeală

vii trebuie să mănânce mă plâng

celui care ține cheile,

colecționează obiecte stricate-

lucruri pe care oamenii le aruncă

în cercul meu de prieteni sunt trist,

neînduplecat,

cu nervii din fire electrice,

înghit hârtia pe care mi-ai scris

sfârșitul

de n-ar veni iarna

Comentarii (2)