Poezie

poem pentru sara

1 min lectură·30 ianuarie 2020

Mediu

de aceea nu-mi place viața,

rămân locurile

goale ca niște maluri peste care s-au topit

zăpezi

auzi

mereu același susur domol-

clipa încremenită.

pentru că umpli încăperea în care intri să faci lucruri,

nu se mai vede nimeni de tine,

orice respirație care nu este a ta intră în pereți,

înainte ca ceilalți să-și ducă mâinile la urechi.

umbrele se împiedică înaintea umbrei tale,

minunat de schimbătoare

în inversul acelor de ceasornic,

pământul începe să-și arate

vie

iubirea poate

face schimbări în viața celor care nu cred,

am zis să nu vorbesc a pagubă,

ți-am potrivit rochia pe umerii pătați de salivă

și-am râs:

nu-mi plac târgurile de carte.

mi-ai prins bărbia în vârful degetelor,

ți-ai lipit degetul pe buze:

poate domnul meu să mai aibă vreo poftă?

001.783

dan petrut camui. “poem pentru sara.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-petrut-camui/poezie/14144344/poem-pentru-sara

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.