Poezie
poemul admirativ
1 min lectură·
Mediu
nu credeam să ajung să-mi doresc
cu atâta disperare să dorm
prea slab să suport insomnia
o pradă în calea unui viitor de temut
tot ce scriu se multiplică în versiuni feminine
ale eului meu
ah,
plăcerea de a fi inconștient
supraviețuiesc prin uitare
dumnezeu ne-a făcut egali binelui și răului
până nu mă mai consider uman
în nopțile curtate de gânduri
privesc,
ascult
și amețesc de atâta plăcere pe care celulele
nervoase se zbat s-o rețină mai mult decât trebuie
așa cum nu-mi pot condamna îngerul
la veghe fără sfârșit
tot așa pornirea mea naturală spre distrugere
într-o zi va dori să asculte.
001.707
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- dan petrut camui
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 104
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
dan petrut camui. “poemul admirativ.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-petrut-camui/poezie/14144180/poemul-admirativComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.