Poezie
instinct primar
1 min lectură·
Mediu
ploaia - omul care-și pierde echilibrul
în fața unei boli autoimune,
sfârșitul nu este cum ne-au spus la triaj,
Șambala, Șeol sau Infern, totuna,
dacă trebuie să ne lăsăm hainele la intrare.
nu credeam că o pasăre s-ar putea încurca
în picioarele noastre,
iubirea se auzea, plâns de copil
între pereții unei cușete de noapte,
trenul nu oprea niciodată
de parcă i-am fi uns osiile,
trupurile noastre se lăsau bucuroase în puterea
plăcerii de-a nu refuza
dragostea pe calea ferată,
seara apăreau licurici,
șerpi se strecurau printre lucruri,
trecem de viața cu numărul șapte
în care trebuie să plătim ce-am iubit la întâmplare
până dimineață,
lunii îi crescuse un sân
001.677
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- dan petrut camui
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 110
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
dan petrut camui. “instinct primar.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-petrut-camui/poezie/14142745/instinct-primarComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.