Poezie

slujitorul ținutului

1 min lectură·30 iunie 2019

Mediu

Poetul intră în altar

de la jumătatea distanței

diavolul se potrivește cu mantia stacojie

respectuos

Dumnezeu așteaptă dintr-un nor de hârtie

supus greșelii

mă ridic la ambele imnuri

cărăbușii de aur inspiră ploaia să lovească târziu

cât am iubit o străină pământul m-a spus

primului străin venit

să dărâme ușorii

iubirea se ține dreaptă în zăduful zilei

precum carnea mea tare

dacă nu o să primești scrisori să nu-ți fie teamă

înseamnă că timpul

a fost mai puternic

doamna de argint îmi bântuie casa

rinichii și inima

călăresc împreună

să coste oricât

cuvântul ce însoțește aburul promis să fie trup

până când moartea va despărți

uscatul de ape

limba de minte

buzele de șoapte

e absorbit de mândrie

din bucatele fine trag chibritul mai lung

decât focul ținut între pietre

mă simt împărat în hainele luate de-acasă

pe vremea când fiecare făcea după cum credea că e drept

înaintea Lui

am pretins două mulsori și un tuns de mioare

să dau curs amenințărilor firii

pe cine să ucid mai întâi

pe cel care crede în spectacolul lumii

sau pe cel ce- mi umple paharul

prințul de spade.

001.281

dan petrut camui. “slujitorul ținutului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-petrut-camui/poezie/14139333/slujitorul-tinutului

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.