Poezie

no man's land

1 min lectură·3 ianuarie 2019

Mediu

când nimeni nu face lumină

îmi pipăi inima

târât în abis de senzualitatea femeii pe care mi-am luat-o

trăiesc un jaf deși casa de marcat pare intactă

când banii sunt puțini și fără prestanță

precum în Țara Făgăduinței

luna se înalță sofisticată de ritualul voodoo

din noaptea trecută

între noi vin oameni care se ascund

aleg iubirea în loc să fiu furios

beau greutatea mea pentru a scăpa de urmări

cu atâtea mașini pe metru pătrat și soarele la cel mai scăzut nivel

viitorul devine capcană

urc scările cu statutul partidului în loc de mâna curentă

pe fruntea sfântului din Assisi scrie

din toate florile din lume

ne temem să fim văzuți împreună

când cuvintele lipsesc muzica învinge obsesia

unei fugi disperate cauzate de vinovăție

lucruri de care glanda pituitară nu ține cont

sunt cel mai pregătit să păstrez un secret

pentru fiecare dintre noi pornește un înger călare

rămâne întrebarea

pe cine dăm vina

pentru Cristos

001.585

dan petrut camui. “no man's land.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-petrut-camui/poezie/14134853/no-mans-land

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.