Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

efectul mozart

1 min lectură·
Mediu
trei nopți până la sfârșitul mileniului,
trei nopți până când pitica gigant
va atinge maximul;
profit de sentimentul general de vinovăție,
să-mi pierd mințile.
viața nu înseamnă să-i văd pe alții trăind
iubirea -
o legătură urbană.
în prezența ta ideile mor pe picioare,
niciodată n-am stat în pat cu o femeie frumoasă,
mi-am luat inima-n râs,
în dinți se vedea neîncrederea salivând:
maturizează-te,
oricât de veche ar fi ocupația ta,
oasele lui Adam au o vechime mai mare
decât rușinea că sunt
cel mai rău frate de la Cain până acum,
alcoolismul mi-a devenit un clișeu puturos
ca și obiceiul de a spune despre lucruri, ființe
sau obiecte că-s mici.
m-am uitat în ochii lui până au clipit dureros,
dacă aveam un pistol, te-mpușcam,
nu de alta, dar contravii părerii
despre femei
îmi voi aminti acest unic lucru rău pe care mi l-a spus Dumnezeu,
singurul dispus să discute cu mine:
învață să ceri!
am stat lângă trupul flaușat de razele dimineții,
coborându-I pe coapse,
până copacul cu flori albe de mărimea piticei gigant
a plesnit din lipsă de spațiu,
Dumnezeu
arăta mai nefericit decât mine.
057390
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
187
Citire
1 min
Versuri
33
Actualizat

Cum sa citezi

dan petrut camui. “efectul mozart.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-petrut-camui/poezie/14126815/efectul-mozart

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@cristina-monica-moldoveanuCM
Distincție acordată
Pentru valoarea lirică a acestui text acord o steluță. Mi-a plăcut. Sunt unele persoane care, pur și simplu, se jenează să ceară ceva lui Dumnezeu - probabil fiindcă au au fost crescuți să creadă în copilărie că numai ei singuri pot obține ceea ce e necesar.
0
@iulia-elizeIE
Distincție acordată
Iulia Elize
Mi-a plăcut și mie discursul. Oare dacă am cere, ni s-ar da? Poate suntem cu toții niște mici pământeni, și atât. Poate Dumnezeu este capricios, și se uită doar uneori înspre pământ... ”Iubirea” este printre singurele lucruri care ne poate aparține, (doar) dacă ni se întâmplă să ni se (și) dea (șansa ei).

Interesantă ideea Adamică, viața o trăim cum e ea, fie că suntem bărbați ori femei. Pentru interogațiile acestui poem (bine-îndreptățite) și pentru întrebările pe care acesta le pune, filosofic, remarc.

Întotdeauna o aserțiune mare începe cu o întrebare pusă foarte bine.
0
TN
tea nicolescu
Ca framanti idei-ca un chin de care nu poti scapa-stiu demult, Dan, dar ceea ce consider eu intr-adevar valoros in poezia ta este originalitatea expresiei...modernismul cuvantului comunicat direct este numai un pretext al metaforei poetice incarcata ochi emotional asa cu cere-dealtfel- Poezia .

regards,
Tea
0
@razvan-rachieriuRR
razvan rachieriu
Faptul de a fi cu „eu sunt’’ înglobat în el, nu este o „rușine’’, ci o înnobilare a minunii existenței, căci „alcoolismul’’ nu reușește să degradeze omul orientat înspre lumina ce este sursa construcțiilor estetice din realitatea exterioară și interioară.
„Ființele’’ par „mici’’, însă posedă în imanență grandiosul și mărețul, care așteaptă momentul pentru a răbufni înafară.
0
@dan-petrut-camuiDC
dan petrut camui
Cristina-Monica, Iulia, Tea, Răzvan, pentru semnul lăsat;)
0