lucruri pierdute în timp

știu bine pentru că a fost ziua mea în faţa televizorului primul pahar l-am băut pentru Anglia altul pentru umanitate și ultimul pentru Real Madrid era un scotch de peste 12 ani vechime ar fi trebuit să conteze am început să ardem din cărți nu știam de care parte a răului ne-a prins miezul nopții nepregătiți cineva se temea mai mult decât noi îi auzeam respirația pe frecvența de 420 Hz ceea ce însemna că voia să ne liniștim iubirea nu avea altă șansă ultimul a ieșit în stradă lumina unei mașini se comporta ca o farfurie zburătoare prelungirea sunetului care nu avea ce căuta pe trotuar mi-a băgat mințile-n cap prea târziu numărătoarea inversă ajunsese la ușă din spatele cerului o voce făcea să mă cred unic permite-mi să-ți arăt împrejurimile i-am spus că mă interesează părțile bune de zonele în care se pierd oamenii mă pot feri singur la dispariția ceții mâna începuse să-mi tremure ca la atingerea unei găuri negre în jur s-au auzit pietrele lăsate să cadă cu cea mai bună intenție reprezentarea grotescă a unei sculpturi ce-ar fi vrut să anunțe sfârșitul îmi afecta capacitatea de mișcare dar tot n-am crezut în rest nu ne-am amintit de nimic