Poezie

ziua cea mai lungă

1 min lectură·6 aprilie 2018

Mediu

dimineața omul adevăratului

Dumnezeu a deschis barul

primul lucru zis și făcut lumina a pus de cafea

o femeie trecută prin multe povești

de dragoste și-a aprins țigara și-a pus poșeta în stânga

a întrebat-o cu lapte sau fără

a scos un pistol de trei ori a tras

câte un glonte pentru

fiecare moment de tăcere ce i se păruse mândrie

lipsă de profesionalism masa ștearsă cu mâneca hainei

celei căzute i-a aranjat părul să arate firesc

a ieșit pe unde intrase lumina

unui echipaj de poliție sosit la fața locului

mai întâi

i-a fost atrasă atenția de picăturile ce puteau demonstra

dacă ar fi dedus volumul apei din chiuvetă

în funcție de frecvență momentul fatal

zona a fost înconjurată de turiști și reporteri

magazine cu arme și locuri de parcare ce au dus la ziua

de 11 septembrie

opusul lui Dumnezeu s-a apropiat

cu intenția clară de-a nu se opri la trei pași am scos pistolul

să trag dar Adevăratul mi-a zâmbit și zâmbetul său a fost cel mai

dulce și amar număr natural pe care l-am văzut

să se odihnească după tot ce făcuse

în iarba necosită de-acum

002.216

dan petrut camui. “ziua cea mai lungă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-petrut-camui/poezie/14123573/ziua-cea-mai-lunga

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.