Poezie
departe de cei pe care-i urâm
1 min lectură·
Mediu
scriu cu un creion al cărui vârf
suprapune iubirea - mijloc de-a supraviețui
în condițiile date,
mi se pare firesc să fug
de momentul când trebuie să arunc cenușa cuiva,
iar cenușa nu se duce la locul ei,
n-am încredere în cei care-și îngroapă morții
deasupra.
de câte ori vreau
să mă îndrăgostesc, întreb al cui e pământul acesta,
până târziu minutarul din turn
mă-ndeamnă să beau,
încep o carte,
câteva fire persistă între lacrimi și scrisul frumos,
lipit cu voluptate de-o hârtie rătăcită la minte,
după cum îmi șoptesc muzele,
e posibil să mor
în lipsa oricui ar putea
opri întinderea albă de jur împrejur - sunet
metalic -
vara dispare încet cu splendoare,
trag din țigară ca din
sufletul tău
pare că înțelege mai bine,
niciodată nu suntem prea departe de cei pe care-i urâm.
001.725
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- dan petrut camui
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 137
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
dan petrut camui. “departe de cei pe care-i urâm.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-petrut-camui/poezie/14121909/departe-de-cei-pe-care-i-uramComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.