singurul mod în care lucrurile pot fi păstrate

scriindu-le mi-ai zis prin gardul de sârmă ghimpată de azi la calea ferată nu se mai pun străji îl văd pe tata cu aceleași cuvinte de ură la adresa îngerilor cum ar fi să știți ce înseamnă sărăcia nimeni nu m-a prins vreodată râzând iar cei care mi-au vorbit sunt deja în pământ te iubesc de parcă între noi ar fi un ținut al păcii și pot să-ți fac tot ce-mi place cu sentimentul că iubirea provoacă durere sau plâns trupul tău îmi arată să nu mă încred în stările fizicii corpurile se atrag prin simpatie la fel cum un rinichi se poate îmbolnăvi de la altul nu vreau să scriu despre tine ca despre o rudă de departe ipocrită și sexi când te-am sărutat inima nu s-a clintit în piept de parcă nu ar fi fost vorba de ea de parcă lupta nu ar fi fost și a ei doar tăcea și admira strălucirea armelor ce se întâlneau într-o suprapunere intimă atunci când capriciile acestei chemări fanteziste simțeau nevoia să întoarcă și celălalt obraz prietenia poate fi o tactică extrem de letală mi-au adus arma cu care l-au ucis pe Hristos am zis la ce-mi trebuie această putere să-i dau iubirii dureri? am salutat și-am întors capul știam că moartea aceasta nu se va mai repeta vreodată în devălmășie cuvintele mărului putred de zeamă își lăsau dulcele în crăpăturile minții precum un vaccin fără semne în piele pot sta cu tine ore în șir- momentele când redevenim păgâni și cineva mai deștept decât Fiscul strigă băutura este din partea casei