song for daddy

toamna își scotea corpul frumos de sub frunze, coșmarul oricărui om conștient că numai trecerea timpului i-a făcut toate astea, adevărat vă spun că nu va fi o zi fără să iubească... eu doar priveam de departe, lucid, cât îmi permiteau anii puțini și lipsiți de putere. în fiecare rugăciune îi pomeneam vinovat că nu-mi plac castanele coapte, untul de arahide, grăsimile nesaturate. emanam un fel de răceală, indiferența avea zona ei de confort, nu-mi plăcea să vorbesc despre mine, mintea ta - imaginația răului în zilele bune, îmi punea cătușe, viața lăsa o talpă uriașă de singurătate, mirosea a oțet pe unde trecea, sfărâma între degetele de la picioare, fiară ieșită din oceanul străbătut de ghețari, n-am știut niciodată să fac iubirea uitată. luna împărțea cărțile în mâneca hainei, numai eu puteam ascunde cărbuni de parcă niciodată n-au fost, frații și-au luat paharele și-au fugit, mama ștergea o lacrimă târzie, fiecare își apăra dreptul vieții, tata nu voia să mă recunoască, deși îl arătam în continuare cu degetul, a murit convins că nu era vorba de el...