fără jumătate din tine, jumătatea din mine e nu

și eu tăceam cu liniștea aflată la a patra generație care nu și-a vândut sufletul, pictasem în negru ramele curcubeului primit de la naștere, mi-ai spus: ideea de curcubeu implică mai multe culori, așa cum ideea de dragoste implică mai mulți... în algoritmul meu nu vedeam niciun viitor la plural, nici moartea la singular și niciun prezent mai mult ca perfect; coboram câteva scări, urcam câteva depresii de-acasă, când va sufla vântul, vor face frigul să creadă... nimic nu e mai frumos decât pocnetul focului în cămin, dovleacului copt lângă sobă și-a trupului tău care mi se dă, în poezie, cum ar fi să trăim șase luni fără zi, șase săptămâni fără jumătate din celălalt, șase zile fără să contăm pentru Dumnezeu șase ore fără să înviem și să murim doar ca să recuperăm timpul când nu vom mai avea trupuri, șase secunde fără să fim unul în mintea celuilalt de parcă s-ar vedea un mare gol de la mine la tine, și nimeni n-ar ști să pună vreun lucru la loc.