iubirea în stil georgian unde cărămizile sunt refolosite

îmi plăcea viața mea deși nu puteam prelucra imaginile celor trei îngeri deasupra crimele pasionale obțin prim-planul mereu ceilalți copii se îmbolnăveau mai ușor decât mine te mulțumeai să aștepți în autobuz răsăritul aveam treizeci de lei și nu știam ce destin pot cumpăra să ți-l dăruiesc ca sclav mai bine am privi împreună când plouă mâna ta desenează un traseu pentru nervul sciatic sunam și mama plângea crezând că înțelegem greșit durerea ei vindecătoare din cealaltă cameră se auzea parada sfârșitului de mileniu așa cum știința ne-a răpit majoritatea miracolelor dragostea cu defecte devenise umană noaptea ne ghemuiam zgâriam zidurile înconjurate de flori pentru că ceilalți dormeau liniștiți cineva a declanșat un șir de evenimente să te pot iubi nu nu puteam ocoli o necunoscută dar puteam să-mi doresc orice pentru a face din tine o supraviețuitoare asta până mirosul reavăn al ierbii a dus verdele pur dincolo de puterea ochilor de a pătrunde în soare imaginea unui viitor cu perspectiva altei femei crea spații înguste și umbre așa e când moartea ajunge și nu i se aud pașii pe scări de murmurul înfundat al noii ființe: e atâta iubire în casa aceasta!