Dan Norea

Când epigrama e bolnavă
Și ritmul e-ntr-o stare gravă,
Un bun diagnostician
Prescrie leacuri - C. Rodean.
:)

O durere...o povață:
Caracterele turnate,
Dacă nu au o prefață,
Au erata...de la spate!

(bodea emil felician)


Și-o erată și-o-nchisoare,
Îndreptare-s de eroare
Dar de ele-n fund te doare
Dacă n-ai și tu un...soare.

Așa de rare îți sunt vizitele, încât îmi vine să mă dau peste cap, ca broscoiul când apare prințesa. :))

Păi da, fiecare cu minciunelele lui. Și cu adevărul lui, cât mai convenabil. :)

Mai scrie și tu ceva, să ne delectăm cu adevăruri privite prin ochii tăi cei atoate văzători. Ai auzit de cuvântul dor ?

Deși am scris puțină proză, mai mult epigrame, deși n-am stagii de atelier, problema mă preocupă de ceva vreme. Pentru că e valabilă și pentru epigramiști în aceeași măsură.

După mine, scopul principal al atelierului, atunci când a fost conceput, a fost să degreveze paginile principale, atât cea de texte, cât și cea de comentarii. Pe măsură ce site-ul a luat amploare, au sosit autori noi, dintre care mulți, de ce să nu recunoaștem, nechemați. Pentru a nu aplica o măsură extremă (refuzul definitiv) a fost creat atelierul, unde cei noi aproape automat fac un stagiu. Dacă ai suficientă răbdare, când îți dovedești valoarea, ți se crește nivelul și scapi de atelier.

Au fost făcute numeroase propuneri:
- editorii să justifice introducerea la atelier - imposibilă, editorii sunt, după câte știu, voluntari, au timpul limitat
- să existe editori specializați, lucru solicitat în special de autorii unor anumite genuri - epigrame, haiku, dar ar fi posibilă și în cazul prozei, care are măsuri specifice ale valorii
- să apară secțiuni speciale pentru anumite genuri, cu autogospodărire (un fel de stat în stat)
- să fie implementate aceste măsuri de autogospodărire, nu pe genuri, ci pentru cei de la atelier (propunerea de mai sus).

Cred că orice modificare de acest gen are implicații mai mari decât credem. Nu uitați că atelierul are un rol esențial - să descurajeze pe nechemați. Știu o mulțime de cunoștințe care, ajungând sistematic la atelier, au părăsit site-ul. Nu comentez valoarea lor, ci efectul. Încurajarea autorilor de la atelier ar reduce acest efect. Ideea principală este să rămână numai cine rezistă, prin ambiție și încredere în propria valoare.
Apoi, nu putem propune ceva simplu (de exemplu, includerea comentariilor de la atelier în pagina principală) până nu știm ponderea acestor comentarii. Și nu numai ponederea din acest moment. E posibil ca odata aplicat sistemul, ele să crească brusc și pagina principală să fie invadată de \"atelieriști\", care se vor comenta între ei.

Secțiune separată pentru atelier, cu pagini de texte și comentarii paralele cu cele principale, asta ar fi o idee. Nu știu câtă muncă ar necesita.
Dar cel mai important mi se pare altceva, care nu ar crește prea tare munca editorilor, în schimb i-ar ajuta enorm pe cei ajunși din greșeală la atelier, sau pe cei care și-au corectat erorile dar rămân în continuare acolo.
Propunerea mea ar fi următoarea: autorii obișnuiți, noneditori, să zicem cei cu nivel peste 100, să poată recomanda trecerea din atelier în pagina principală. Însoțită de un comentariu adecvat. Recomandarea să fie analizată succint de un editor, care ia sau nu decizia avansării în pagina principală.
Sau, ca variantă (pentru a nu încărca deloc pe editori cu o sarcină suplimentară), cei cu nivel mai mare (de exemplu steluțarii, care au peste 120) să aibă dreptul de trecere autoamată din atelier în pagina principală. Cu un comentariu însoțitor.

Bine, vin și eu cu o corectură: rima \"sare-vale\" din penultima strofă. N-aș fi intervenit, ritmul trimite către poezia populară, unde se mai admit concesii. Dar titlul, pe de altă parte, impune perfecțiune.

Uite că mereu învăț câte ceva de la tine. Clasificarea titlurilor o făcusem și eu, dar nu știam că au și denumiri. După mine, titlurile conceptuale sunt necesare când mesajul nu îți încape în întregime în textul epigramei. Apelez și eu uneori la ele, dar în general prefer ca, pe de o parte, epigrama să fie concisă și să poată fi înțeleasă fără titlu, pe de altă parte titlul să atragă și să aducă ceva suplimentar, dar nu neapărat să justifice poanta.
Dacă mă uit în urmă, mai am câteva astfel de titluri. Nu văd de ce n-ar fi acceptate, poate doar din cauza lungimii.
În cazul ăsta, prin titlu am contracarat eventuala obiecție \"jocul de cuvinte cu durutul în cur e vechi\". :) Nu se poate spune că epigrama nu aduce ceva nou.

Cu \"are\" ai dreptate, ai o ureche excepțional de muzicală. Voi schimba aici, ca să nu las comentariul (din care toată lumea poate învăța) fără obiect.

E în arest de-un an întreg
Și totu-i trist jur-împrejur,
Căci are-o brută drept coleg.
Cu toate astea-l doare-n cur.


Mulțumesc pentru intervenție.

Știam eu că în prima variantă, epigrama a treia avea prozodia corectă !

Pentru a evita asemenea întâmplări, aș propune ca îmbunătățirile succesive să se facă prin adăugare, nu prin înlocuire.

Vin și eu cu o contribuție mică.

Termenul TROHEU provine din fr. trochee, gr. trohaios, \"alergator\", ritmul trohaic fiind alert, dinamic, intalnit mai ales in poezia populara, potrivit pentru dans.
IAMBUL (din fr. iambe, lat. iambus, gr. iambos, de la Iambo, preoteasa a cultului zeitei Demeter) creeaza un ritm ascendent, lin, specific poeziei culte, indeosebi elegiilor si meditatiilor, folosit frecvent de Eminescu, de unde si referinte poetice asupra lui: \"Iambii suitori, troheii, saltaretele dactile\".

Mă opresc la acestea două pentru că, așa cum spunea Cornel acum câteva zile, sunt cele mai utilizate în epigrame.
În general, cu rare excepții, picioarele de trei sau patru silabe sunt folosite în versurile lungi. Exemplul care-mi vine în minte este Iliada în traducerea lui Murnu:

CÂN-tă ze-I-ță mâ-NI-a ce-a-PRIN-se pe-AHIL pe-le-IA-nul

Se observă (acum, după ce am citit teoria :) ) că este un ritm dactilic, cu ultimul picior incomplet.

Cornel, ca o observație, cred că după prezentarea teoriei, n-ar strica să vii cu un număr oarecare de exemple și contraexemple. Mă refer la epigramele de pe site. Mai ales contraexemple, ca să înțelegem cu toții de ce un anume ritm (care simțim intuitiv că zgârie urechea) încalcă regulile prozodiei.
Iată, încerc eu.


CE să SPU-nem DES-pre ȘPA-gă ?
LA ro-MÂNI e CA o PLA-gă!
PA-ra-DOX, o BOA-lă CA-re
AZI te PU-ne PE pi-CIOA-re.
(Șpaga - N. Bunduri)

Ritm trohaic, impecabil.


Ni-MIC nu-i POA-te ÎN-cur-CA...
Mulți AL-pi-NIȘTI ca DÂN-șii NU-S!
Cu MARI e-FOR-turi POT ur-CA,
Chiar ȘI \"MUN-te-le lui VE-nus\".
(Alpiniștilor români... - Ruse Ion)

Primele trei versuri au un ritm iambic promițător. Dar ultimul vers încalcă orice idee de ritm. Aș reține catrenul și ca un contraexemplu de rimă.


Închei cu aceleași felicitări !

Bine ai venit la senryu !


Un melc spre altul:
- O vezi ? De când o știu eu
umblă doar homeless

...recunosc că m-am înșelat cu \"c-o\" în loc de \"că o\". Dar, pe de altă parte, nu cred că există situații în care să apară confuzii, \"cu o\" e urmat uzual de un substantiv, iar \"că o\" de un verb. Formula \"sigur c-o blondă e mai deșteaptă\" e posibilă, dar nu e uzuală. :))

Cornele, când ai anunțat ciclul, eram sigur că voi adăuga ceva la bagajul meu de cunoștințe. Dar nu speram să fie atât de multe. :)
Singurele informații din domeniu le am din școala generala, cu peste 40 ani în urmă. Dar lacunele mele nu constituie o problemă de memorie, sunt sigur că o parte din elementele stilistice de mai sus nu le-am studiat niciodată. Bănuiesc că în aceeși situație sunt mulți colegi mai tineri de pe site, care nu au la bază studii umaniste.
Așa că, în numele meu și al acestor colegi, îți mulțumesc pentru sinteza ta detaliata și riguroasă.

Domnule Ruse, m-a rugat Sorin Olariu (care pentru moment nu are internet) să-ți transmit că, pentru a intra în antologia de epigrame de care probabil ai aflat, trebuie să trimiți 30-40 de epigrame, o poză si o scurta biografie. Adresa lui de email este: sorinolariu@comcast.net
Succes !

Emil, m-a rugat Sorin Olariu (care pentru moment nu are internet) să-ți transmit că, pentru a intra în antologia de epigrame de care probabil ai aflat, trebuie să trimiți 30-40 de epigrame, o poză si o scurta biografie. Adresa lui de email este: sorinolariu@comcast.net
Succes !

La textul de față, eu aș cârcoti împotriva cârcotelii lui Cornel, legată de \"c-o\". A fost totdeauna prescurtare de la \"cu o\", niciodată de la \"că o\" sau \"ce o\". Omologul masculin este \"c-un\", uneori folosit (nu știu dacă e corect sau nu) \"cu-n\".
Cu rima \"neagră\" are dreptate, evident. Din păcate găsești greu o rimă bună la neagră. Altfel aveam până acum puzderie de replici, sintagma \"gaură neagră\" n-ar fi scăpat nevalorificată de epigramiști.

În schimb, nu-mi place \"hudă\", un regionalism de care până acum nu auzisem.

Furtună, vijelie, vânt...
Sunt dezolat, s-a dus tot hazul,
Căci gardu-acum e la pământ
Și nu mai pot sări pârleazul.

Atât de necuprinsă
e prostia,
că-mi vine să mă fac
nemuritor.
(Ion Diviza)

Scriu despre proști,
da\'s copleșit,
se nasc mai des
decât credeam.

Acum câteva minute s-a încheiat colocviul. A fost o participare de elită și trebuie remarcat faptul că niciunul din scriitorii prezenți nu scrie numai haiku. Dintre agoniști menționez pe Elia David, Simona Dobrescu, Corneliu Traian Atanasiu.

Prezentarea volumului a fost făcută astăzi, în ultima a zi, de către renumitul scriitor din Slobozia, Șerban Codrin. Rezum: spirit fin de observație, un stil propriu care nu suportă îmbunătățiri prea mari, talent cu carul, norocul de a fi fost în stare să-și pună în valoare acest talent. Recomandari: să treacă de la proza scurtă la nuvelă și apoi la roman. Pentru că talentul nu este numai un dar, ci și o obligație.

Felicitări, Florinel, mă bucur că prima ta lansare ai făcut-o la Constanța și am putut fi prezent !

Mulțumesc, Daniel, pentru ocazia pe care ne-ai oferit-o, de a-i adresa aceste felicitări !

Mi-au plăcut. Dar îmi permit să vin cu mici observații:
- nu e indicat să dai în titlu indicații referitoare la poantă
- la prima epigramă, versul 3 are ritmul ușor dat peste cap
- la a doua, \"iubire-slăbire\" poate fi considerată rimă facilă; parcă aș scrie \"Îmi dau colegi, miloși din fire\"
- ultima are prozodia perfectă, dar are o poveste mai puțin credibilă; totuși, suficientă ca să constituie împreună cu celelalte un set valoros de epigrame.
Felicitări !

Visez un bar, de când năpasta
M-a-mpins pe-o insulă,-ntr-o lotcă,
În care mi-am salvat nevasta
Și-o sticlă - goală-acum! - de… votcă!
(Chitul Grigore)

Nu cred că șanse ai de-un bar,
Dar roagă-te la cer, măcar
Să vă găseasc-o amazoană.
C-un pic de baftă,-i lesbiană.

Iolanda, la prima vedere, \"Norică\" are o istorie ceva mai prozaică. În timpul facultății, aveam o mulțime de colegi cu numele Dan și Viorel, așa încât se impunea o poreclă sau un alint. Câțiva colegi de cămin mi-au zis Norică și supranumele mi s-a lipit ca marca de scrisoare. Așa mă apelează și astăzi foștii colegi de facultate, la întâlnirile noastre anuale.

În 2002 am trimis câtorva colegi pe email o poezie scrisă în timpul facultății, \"Facerea lumii\". Unul dintre ei, Laurențiu Orășanu, m-a îndemnat să o postez pe poezie.ro (astăzi agonia). Figurează și astăzi ca primul meu text. Când m-am înscris, la rubrica \"nick\" singurul nume care mi-a venit în minte a fost Norică, la urma urmei pe vremea aceea postam mai mult ca să mă citească colegii.

Dar, dacă stau să mă gândesc bine, numele nu e ales întâmplător. Exprimă destul de bine caracterul meu de pe vremea aceea - optimist, nonșalant, cu tendința de a bagateliza toate problemele \"serioase\", care pe alții îi încrâncenează peste măsură. Cred că în mare măsură la fel sunt și astăzi.

Mulțumesc amândurora pentru vizite și aprecieri. Dar...

Mihaela, de unde ai dedus că am palma aspră ? Aș putea spune că dimpotrivă. :)

Iolanda, eu din \"se surpă norii de bagatel\" n-am înțeles mare lucru. Îmi explici și mie ? Astăzi parcă sunt bătut în cap.