Mediu
Viitorul și trecutul
Sunt a filei două fețe,
Vede-n capăt începutul
Cine știe să le-nvețe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă și socoate.
Mihai Eminescu
Celor care tot asudă
Și nu știu ce să-nțeleagă:
Nu te temi de-o mică hudă
Învățat...c-o Mare Neagră!
Variantă:
Celor care tot asudă
Neștiind că au pelagră:
Nu te temi de-o mică hudă
Învățat... cu Marea Neagră!
0105421
0

Epigrama are poanta bună, jocul de cuvinte și dublul înțeles (Mare Neagră, ca întindere de apă, cu care ne învecinăm și o gaură \"Mare Neagră\") fiind folosite cu măiestrie.
Ritmul și măsura sunt fără de cusur, limbajul este corect, clar și concis, ca la o epigramă bună. Din partea mea, care citesc atent cât mai multe producții de acest gen, încercând să-mi exemplific ceea ce studiez ca începător, felicitări sincere pentru elementele arătate mai sus!
Totuși, am două obiecții:
1. În mod evident, \"înțeleagă\" nu rimează cu \"neagră\"; \"înțeleagă\" rimează cu \"leagă\", \"fefeleagă\", \"aleagă\" ș.a.m.d.(pentru rimă \"bogată\") și cu orice cuvânt terminat în \"agă\" (pentru rimă \"simplă\"), dar \"neagră\" are un \"r\" în plus la finalul său; \"neagră\" ar rima, spre exemplu cu \"pelagră\". A pune să rimeze \"înțeleagă\" cu \"neagră\", care sună cam la fel, dar nu au terminații identice (și eu m-am păcălit o dată cu aceste cuvinte), este o \"asonanță\", acceptată de poetică doar la poezii și cântece populare (mai nou, și pe la textele de muzică ușoară).
2. Am citit undeva că, nu este bine să folosim formula \"c-o\", pentru că ar da naștere la confuzii (se poate înțelege \"că o\", \"ce o\", \"cu o\"); deci, în cazul epigramei de față, mai corect ar fi fost \"cu-o\", iar ritmul și măsura rămân la fel de bune.
Vă aștept și pe dumneavoastră, la dezbateri, asupra notelor de studiu intitulate \"Învățăm împreună\", postate de mine la \"Personale\".
Cu cea mai mare simpatie,
Cornel Rodean