Succesiunea după tată

oare o fi doar vechiul testament
ce atârnă de-a sa moștenire
din tupeu a \'nălțat un postament
prin pătimire

cu stimă,
Marius

nu e numai inteligent,
fratele meu e si potent.
s-a circumcis in mare tromba
pentru ca s-a indragostit
de-o blonda!
si cum evreii sunt din veac
mesteri in banci si datorii
succesiuni, economii...
in patul blondei
s-a-nrolat
cu vechiul testament la cap.

nu judecati prea aspru incercarea mea, e prima de-acest fel

cu stima

Având un frate-așa potent,
Am procedat inteligent,
L-am obligat -contra procent-
S-accepte noul testament.
:)

bine-ai facut si-ai procedat
c-un frate-asa extravagant
mereu iubirea lui iisus
e avantaj pentru cel uns
iara caderea in ispita
echilibristica pe plita

cu drag ma pun in palma aspra a celui ce a tras la rime si rasuceste epigrame, cu o a doua incercare-continuare

Mai bine mă cronometram când am râs... și trimiteam în loc de comm.
Evreitate subțire.


Iar pseudonimul: se surpă norii de bagatel!!! ...iar prin gaură se vede până hăt;)

Mulțumesc amândurora pentru vizite și aprecieri. Dar...

Mihaela, de unde ai dedus că am palma aspră ? Aș putea spune că dimpotrivă. :)

Iolanda, eu din \"se surpă norii de bagatel\" n-am înțeles mare lucru. Îmi explici și mie ? Astăzi parcă sunt bătut în cap.

Să-i spui unui Nor...Norică ...mi s-a părut la fel de haios ca Shakespearică, Morțișor, Mișu pt Eminescu etc
Bagatelizarea, metoniimiile date dracului, ironia (și alte figuri de stil)...cool.

(Iaka, mi-am bătut singură cuie în talpă cu surparea norilor de râs...Lăsați, repar acuș: mut gaura deasupra Berceniului. Să mă plouă pe mine în gât :D)

Pleaca de peste Berceni!!! Ma ploua si pe mine!

Intelege importanta
Faptului de a-mi fi frica,
Muta-ti norul la Constanta
Ca sa-l ploua pe Norica.

Salutare, prieteni!

Iolanda, la prima vedere, \"Norică\" are o istorie ceva mai prozaică. În timpul facultății, aveam o mulțime de colegi cu numele Dan și Viorel, așa încât se impunea o poreclă sau un alint. Câțiva colegi de cămin mi-au zis Norică și supranumele mi s-a lipit ca marca de scrisoare. Așa mă apelează și astăzi foștii colegi de facultate, la întâlnirile noastre anuale.

În 2002 am trimis câtorva colegi pe email o poezie scrisă în timpul facultății, \"Facerea lumii\". Unul dintre ei, Laurențiu Orășanu, m-a îndemnat să o postez pe poezie.ro (astăzi agonia). Figurează și astăzi ca primul meu text. Când m-am înscris, la rubrica \"nick\" singurul nume care mi-a venit în minte a fost Norică, la urma urmei pe vremea aceea postam mai mult ca să mă citească colegii.

Dar, dacă stau să mă gândesc bine, numele nu e ales întâmplător. Exprimă destul de bine caracterul meu de pe vremea aceea - optimist, nonșalant, cu tendința de a bagateliza toate problemele \"serioase\", care pe alții îi încrâncenează peste măsură. Cred că în mare măsură la fel sunt și astăzi.