Pârleazul

Furtună, vijelie, vânt...
Sunt dezolat, s-a dus tot hazul,
Căci gardu-acum e la pământ
Și nu mai pot sări pârleazul.

Un singur lucru e de spus,
Valabil în a noastră țară,
Pârleazul e mai jos sau sus,
Depinde cine vrea sa-l sară.

Vecină, vezi care-i necazul,
Singură stai și suspini,
De mult aș fi sărit pârleazul,
De nu l-ați fi făcut din spini.

La COR , toți într-un glas
Să recunoască, ar fi cazul
Că-i campioană și-a rămas
En titre, la sărit pârleazul

Pârleazu-i doar o barieră,
Câteodată mai ușor de ocolit,
Dar dacă-i prag în carieră,
Nu să-l sară chiar orice pârlit.

Nicolae Bunduri, eu te consider unul dintre cei mai valoroși epigramiști români, sincer. Am și demonstrat acest lucru, dar catrenul acesta, e drept că realizat prozodic, nu face altceva decât să exprime un truism: un lucru este nefolositor oricui nu-l mai poate utiliza! Unde-i poanta? Cu prețuire și prietenie,

P.S. Bună și replica domnișoarei Iolanda, doar că ar trebui să sune cam așa:

Pârleazu-i doar o barieră,
Ades, ușor de ocolit,
Dar dacă-i prag în carieră,
Nu-l sare, chiar, orice pârlit.

Mulțumesc mult, domnule Jorz!!
Era doar o replică, scuzați entuziasmul!, îmi place la nebunie duelul Epigramiștilor de pe Agonia, sunt irezistibili uneori...
Scuze tuturor pentru că nu am respectat regulile prozodice (și nu numai), vă rog să nu o luați ca ireverență/insolență, nu am nicio pretenție că m-aș pricepe vreun pic la epigrame...
Arunc idei spre arenă sperând că le veți șlefui... cum le-aș fi dorit:)

Inspirație și bunăvoință, Epigramiștii!!!

Când la mândra vrei s-apuci,
Nu-i mai musai să-i sari gardul
C-are-o fantă-ntre uluci
Unde poți să dai cu cardul.

Domnule Jorz,
Fiecare dintre noi mai are caderi
Desigur \"parleazul\" meu nu e tocmai o reusita
Probabil ca o sa-l retrag
A fost de fapt o definitzie la litera L in concursul domnului LICA din EPIGRAMA
Multzumesc pentru aprecieri
Cu bine si sanatate
Nae

Îmi permit să-l contrazic pe domnul Jorz și să-l rog pe domnul Bunduri să nu-și retragă epigrama.

După părerea mea, este reușită pentru că:
- prozodia este bună
- construcția, pregătirea ultimului vers, este impecabilă
- poanta se bazează pe un paradox; după părerea mea această categorie este superioară altora, prin subtilitate.
Mai exact, transformă pârleazul dintr-un obstacol (cu scopul de a te opri) într-un obiect care te incită să treci de el. Iar dispariția lui, departe de a-ți facilita trecerea, te face să-ți vină lehamite și, ca urmare, să te oprești.

Mă bag și eu în vorbă, deși cu o oarecare timiditate, știindu-mă pe pagina maestrului Bunduri.
Încep \"abrupt\" și spun că, în totalitate, nu sunt de acord cu niciun comentariu anterior, dar,
- sunt de acord cu afirmația că domnul Bunduri este unul dintre cei mai mari epigramiști în viață (pentru mine, în top. 5);
- sunt de acord că replica Iolandei Bob este bună, mai ales dacă nu scrie în mod curent așa ceva;
- sunt de acord că \"fiecare dintre noi mai are căderi\" (deși, aici nu este cazul și chiar dacă ar fi, se spune că după ce ești foarte renumit, îți poți permite să scrii, din când în când, câte o epigramă mai puțin grozavă);
- sunt de acord că epigrama nu ar trebui retrasă, nici vorbă de așa ceva.
Cu deosebit respect, Cornel Rodean

Bine\'nțeles că sar pârleazul,
Căci vreau să mă-ntăresc la șale,
Și exersând, evit necazul
De a ateriza pe moale.

Calimero