Poezie

Litanie de sâmburi

1 min lectură·25 iulie 2008

Mediu

Litanie de sâmburi

Iovacra mea, Iovacra mea,

Înțelepciunea-ți ia aminte,

Cum corcodușe de-ți voi da,

Va fi mai mult decât cuvinte –

Când heruvimi și serafimi

Cântând, te lasă tot flămândă,

Eu îți voi da, ca pe azimi,

Doar corcodușa lăcrimândă –

De-ai ști, de-ai ști, cât e de greu

Să urc, să le culeg, pe scară,

Și cât plătește Dumnezeu

Aroma dulce-acrișoară –

De-ai ști ce greu e să mai faci

Ceva, pe lume, gratuit,

Când lumea toată vrea pitaci,

Și dă cuvinte, la tocmit –

De-ai ști ce greu e să mai duci

În ceruri, roșii corcodușe,

În raiul plin doar de uluci,

În care drepții sunt căpușe -

Iovacra mea, Iovacra mea,

Ești oameni, ziduri, sau ești poame,

Sau ești doar mâna ce va da

Livezi de fructe, la icoane –

Uscate mâini, uscate mâini,

De rugăciune fără roade,

Degeaba ceri din ceruri pâini,

Atât de drept, din cer, se cade –

Așa se face că-s dator

În luna august, mai ales,

Din roada corcodușilor,

Să dau la sfinți, un înțeles –

Și-i bucurie mare-n schit,

Că se mai dă ceva, ce n-are

În Universul gratuit,

Fraternitate de vânzare…

25 iulie 2008

013.631

Despre aceasta lucrare

Autor: Jianu Liviu-Florian
Tip: Poezie
Cuvinte: 195
Citire: 1 min
Versuri: 38
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Jianu Liviu-Florian. “Litanie de sâmburi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jianu-liviu-florian/poezie/1794052/litanie-de-samburi

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

RS Rodean Stefan-Cornel✓25 iul. 2008

Între atâtea poeme moderniste, postmoderniste (sau fostmoderniste?), fracturiste, care-ți pun serios mintea la treabă, iată, că mai întâlnim și o poezie care se adresează cu precădere sufletului, care \"unge pe inimă\", care \"cântă\" foarte bine și încântă prin muzicalitatea versurilor sale. Dacă mai adăugăm faptul că ea pune pe gânduri și îndeamnă cititorul să mediteze la teme foarte serioase ale existenței umane, atunci mă întreb de ce acest gen pare, pentru mulți, desuet, de ce ritmul, rima și măsura au ajuns să fie chiar blamate? Întreb în calitate de cititor care nu are nimic împotriva versurilor albe și citește poezii, incusiv din categoriile amintite la început.
Mi-au plăcut, în mod deosebit, în afara aspectelor enumerate până acum: \"corcodușa lăcrimândă\", \"În raiul plin doar de uluci,
În care drepții sunt căpușe\" și ultima strofă, care mi se pare excepțională.
Felicitări!