i(r)onisme [2]

* * * Pe lumea asta lumea-i ca nelumea; pe lumea ceea – ca nelumea ceea. * * * Înțep eternitatea cu penița: oprește-te pe-o clipă din căscat! * * * Atât de necuprinsă e prostia, că-mi vine să mă fac nemuritor. * * * Sondez eternitatea cu piciorul cu care scriu poeme efemere. * * * Îmi place – cum să nu! – să fiu deștept: dar ce-o să zică proștii despre mine?!... * * * Ai noștri au plecat, ai noștri vin; păcat că eu nicicând nu sunt de-ai noștri. * * * Am scris un vers pidosnic și transpir: dar dacă e-un poem postmodernist?!