Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

omul care scrie cu fum

1 min lectură·
Mediu
frunze de nuc-
îmbătrânitele crengi
vând aur uscat...
câteva vrăbii-
scuturându-se-n zare, cerul le-mprăștie
așteptând o scrisoare
tresar
pe acoperiș, un zmeu de hârtie albastră
rostogolindu-se
tovarăș de tăcere
un paianjen pipăie drumul
din dreptul ferestrei spre munte
se înseninează înainte de miezul nopții
luna răscoaptă, miros de coceni aprinși
096.563
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
50
Citire
1 min
Versuri
14
Actualizat

Cum sa citezi

Dan Mitrut. “omul care scrie cu fum.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-mitrut/poezie/87648/omul-care-scrie-cu-fum

Comentarii (9)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@andu-moldovanAMAndu Moldovan
Odata, demult, batea toamna la o fereastra. In casa veche de cand lumea nu mai traia decat un motan batran care nu a vrut sa plece atunci cand toti se mutasera la oras. Crengile nucului se apleaca si astazi peste el. Casa insa a devenit tarana. As vrea sa-l mai vad. Stiu ca este tot acolo.
El priveste lucrurile ca pe niste \"caini de paie\".
0
@alina-manoleAMAlina Manole

Sensibilă imaginea versurilor:

așteptând o scrisoare
tresar
pe acoperiș, un zmeu de hârtie albastră
rostogolindu-se


N-am mai așteptat demult o scrisoare pe hârtie albastră...
Mă bucur să citesc din nou poeme magice.
0
@daniel-puia-dumitrescuDPDaniel Puia-Dumitrescu
Salut, Dane.
Pe langa faptul ca imi place toata poezia, tin sa remarc imaginea alaturarii omului cu paianjenul, tare fain realizata. Mai remarc si structura poeziei, pare a fi o adunare de haiku-uri sau poezii cu forma scurta.
Cu respect,
Daniel
0
@bianca-goeanBGBianca Goean
o atmosfera de uitare tacuta. posta nu mai ajunge. doar... fumul. culori, trezie, si tacere. nu am mai fost pe aici, dar totul imi este aproape... daca inchid ochii, apare. ai o luna aprinsa, poate ca de aceea nu ai primit stele...
0
@mihaela-vlasinMVMihaela Vlasin
omul care scrie cu fum

frunze de nuc - :-)))))))))))
îmbătrânitele crengi...stinghere in meditatii de aur
vând aur uscat...ca o tacere in riduri


câteva vrăbii - parcheaza intentionat pe zare pe culori
scuturându-se-n zare, cerul le-mprăștie... pe acoperisul zeilor


așteptând o scrisoare... un suflet
tresar.......mladiind o rasuflare in vijelia ghearelor
pe acoperiș, un zmeu de hârtie albastră ... inchenuncheaza
rostogolindu-se... in iubire


tovarăș de tăcere... in sah la regina
un paianjen pipăie drumul...in mat la rege
din dreptul ferestrei spre munte...toaca


se înseninează înainte de miezul nopții... o candela...
luna răscoaptă, miros de coceni aprinși... :-))))))))))

0
@veronica-niculescuVNVeronica Niculescu
Foarte mult mi-a placut poezia, miroase a toamna uscata, dar nu pot sa ma abtin si remarc primul comentariu, si el deosebit. Motanul batrin care refuzase sa plece la oras... Andu Moldovean, mi-a placut mult, mult, micul tau comentariu. Ar merita poate o poveste.
0
@vinyl-cristina-ispasVIvinyl -cristina ispas
Foarte frumoasă.
Toate la locul și \"timpul\" lor.
E pur și simplu foarte frumoasă.
Nu văd ce-aș mai putea eu adăuga!?
0
@dan-mitrutDMDan Mitrut
nu pot decat sa va multumesc pentru comentarii si trecere.

ce as putea sa va mai spun: primul par spre intelepciune este sa intelegi ce vrea sa spuna toamna.

cu prietenie, Magul
0
Distincție acordată
Wwqa
o noapte magică la tihuța cu cerul coborât până spre palme înluminându-le și toate miresmele toamnei strecurându-se în unghere de suflet... scrierea ta mi-a amintit de asta, era toamnă și aproape octombrie... mulțam!
0