Li

Magule, imi place enorm si voi risca sa zic si de ce. Pentru ca exercitiul tau interior e unul de sorginte verbala, fonica, morfologica: nu atat realizarea de pseudohaiku (cred ca e o pista falsa pentru cititorii neatenti) cat meritata intrare in scena a tiltlului. Exista celera fraza a lui Nabokov, in care rupe, fonetic, numele nomfetei : Lo- Li- Ta.
Lo-[Li]-Tus. O excelenta gradare a idei !

Cu ce placere as incuia usile si as pleca si eu intr-o poiana, pe un tapsan inflorit, singura, cu mestecenii, cu vantul si cu stelele. Sa ma redescopar, sa gasesc linistea...

Marturisesc ca eu am vazut aici doar retragerea in sine, doar primavara bogata a unui...ascet/copil, doar insula/taramul florii de lotus...
Ma mut acolo unde este spiritul/sufletul meu. Probabil gresesc, dar aceasta greseala este motivul pentru care mie mi-a placut atat de mult.

cred ca punctul de la sfarsitul versului doi ar putea lipsi. asa parca ma intrerupe, ma frange si daca ma ridic putin parca cineva ma trage de talpi inapoi. acest al doilea ver e genial si sustine poezia. sintetizeaza un intreg si redevine mai mult.

Chiar nu vad legatura intre Lolita si aceasta poezie!
Cat despre nimfeta, eu una cunosc experienta reala a mai multor Lolite, iar trairile lui Humbert ( parca asa-l chema!) ma lasa rece.
Vad insa legatura intre Lotus si Primavara!

Daca tot e vorba de distinctii si semnificatii , mie-mi pare ca `li` ar desemna o masura a distantei dintre stele , dar s-ar putea sa fi vazut cam multe filme SF :)

exercitiile tare interioare sunt absolut de neinlocuit... ai cuprins esenta primaverii in doar cateva versuri...
imi place cum suna \"acareturi\" in contextul asta :)

Intr-adevar, lucrurile bune vin in pachete mici.
abia acum indraznesc sa-mi las o urma a trecerii mele prin lumea ta. Si stii de ce? Mi-am adus aminte de primul comentariu profesionist (si critic) pe care l-am primit pe site. A ramas comentariul cel mai drag inimii mele. Uitasem sa spun ca purta semnatura Magului.