miezului noptii

Sa iti fie asteptarea cautare
din glod de luna
incercat de fiare
sa-ti creasca ochiul cel curat
pe frunte

\"Ne iarta, dar, Parinte
de n-am stiut a face
din noaptea dintre oameni
tacerea sa se-mpace,

de n-am stiut cum umbre
ne-ntuneca-n priviri
si dintr-un colt de suflet
se nasc iar arcuiri

de viata catre viata,
de suflet catre cer.
Pierduti printre iluzii
o lacrima ei cer,

s-o verse pentru Tine
Parinte din Netimp
de-i lasi sa moara tineri
cu ochii in Olimp.

Ne iarta, dar Parinte,
de nu stim ce ne doare
de-n viata ne conduce
doar simpla intamplare

Noi te iertam, Parinte,
ca-n lume ne-ai uitat
si-ti multumim, Parinte
de-acum ne-ai ascultat\"

Imi place mult. Felicitari !!!

eu raman un umil observator al textelor tale, fara sa pot/stiu comenta prea mult, ma incurca uneori senzatia ca plutesc prin lumi nepamantene citindu-te. de aceea tac si admir.

nu pot sa trec fara sa spun ceva, simt cum cuvintele tale incep sa se trezeasca...

ante scriptum - mi-ai facut o pofta teribila de \"orasul copiilor pierduti\" al fratilor caro.

dar parca tot in luna si in stele,
in mandre si in iele
as descalci misterul delicat
care abunda ca un abur voalat,
ca un abur proaspat de colt de paine in gerul lui februarie,
ca un abur din crupa iapei intr-o dimineata cetoasa
pe o coasta de scotie
pe o coasta de eva
pe o coasta de minerva
ca un abur
decupat de un caspar david friedrich
rezidual
familiar
tangetial
abur
aburindu-i crupa
abur
aburindu-ti lupa

Tac si citesc.Si recitesc.Nu ma mai opresc. Poate\"nesupus sunt Doamne,
nesupus sunt...\"

daca e ceva minunat, cu adevarat, e ca am impartasit alaturi de voi clipa acestui text. el e lagatura dintre noi. mai mult, e legatura dintre noi si cosmos. nu e doar casa a astrelor cosmosul asta ci e floare si piatra si albina si ras de copil si pasi de indragostiti pe alei. asta cred eu, asta incerc sa va daruiesc cu modestele mele cuvinte

neosamanatorism? ;) semi-glumesc, poezia imi pare o disperare a taranului roman in era comunista, cand isi intoare ochii spre dumnezeu si incearca sa spuna lucruri mari, magice si nevinovate in simplitatea mistica a cuvintelor.

sunt sigur ca tema era cu totul alta, dar asta am inteles eu :)

taranul roman a spus despre cer lucruri mari, nevinovate si magice cu mult inaintea comunismului.

a se citi \"Credintele taranului roman despre cer si stele\" de ion Otescu, aparuta in 1907. ea se bazeaza pe chestionare. la acea epoca inca se mai putea sonda prin aceasta metoda fondul folcloric de obiceiuri si traditii al poporului. si asta e cel mai apropiat ecemplu la indemana.

am inteles si eu semi-gluma si raspund:-)