dan mihuț
@dan-mihut
născut la 23 aprilie 1973 la drobeta turnu severin. crescut acasă și plecat prin lumi. în drum spre tomis, s-a oprit în bucurești pentru o boemă. și-o facultate. profesor de engleză. redactor al revistei "tomis" din constanța. avea de gând să publice... postum, dar s-a trădat. "autodafe", pontica, 2008 încă…
Pe textul:
„Epigramiștii și ceilalți poeți" de Ruse Ion
m-ai copleșit cu sensurile. dar așa trebuie făcută treaba de cititor. dacă-ți spun și de ce e cu felicitări jorziene mă înjuri că fac pe deșteptul, așa că mai bine nu fac. salve!
ioana,
hehe! era să înghit borcanul cînd am văzut cui aparține comentariul. se poate să ai dreptate, am schimbat doar glastra. explicațiile...
ecaterina,
ete, pățesc și eu ca vlahul cu mădala, adică măgarul. și ba se urcă pe el și ia castane, ba merge pe lângă și le ia din nou, ba-și urcă muierea și iar se râde de el... șamd. deh, tu ai fost mai blândă și mi-ai zis doar că-s prea scurt. mai încolo zicea un rumân că-s prea lung. auch! zici să mă mai lungesc? cam cât? cât nistru e bine? și nu mai fi așa sensibilă la glumele mele nesărate că e păcat.
enaque,
tu iar faci pe gnomul gânditor de te trimit la știu eu bine cine să se uite pe sub arcada ta ca să-ți vadă adevărata măsură a genialității tale! și nu mă mai lua cu freud că asta, din fericire, e slab cotat la bursa de idei, chiar mai slab decât fetre pluierașu. și să vezi ce te trăznesc cu pagaia că încerci să te urci în kaiacul criticii cu afirmații gen fox-terry-er!
george,
și tu visezi visu\' lu\' freud?! mă, băieți, eu zic că școalele noi se crăcănează de dânsul ceva de groază. mă, parcă sunteți domnul stomatolog-decan al literelor bucharestine, asta era prin anii 50, când îi acuza pe tinerii ștudenți de freudism! și mie-mi ești simpatic când arunci cu rime involuntare!
honneyball ante portas,
eu zic că era mai bine de rămâneai acolo unde ai plecat să te culci, că dacă te-ai sculat ca să vii cu figuri retorice în zona parietală și cu năravuri de amfitrion sfătos... o făcuși degeaba. sincer, mie mi se pare că te pricepi la poezie mai bine decât se pricepe un beduin la mulsul ornitorincului, dar să nu mai spui la nimeni, e biata mea opinie. ești teribil, monșer, promit să nu mai aproximez copiii, dar ar fi minunat ca și matale să nu-mi mai spui mie ce spun strofele. nu crezi că e un exercițiu de gâgă la clasa a II-a în trenul de urlați?!
oana, eu aș vrea să cred că ai mai citit. serios.
mulțam de treceri!
Pe textul:
„mamei nu-i plăceau florile" de dan mihuț
Pe textul:
„Fericire sau Cum trece iarna" de Veronica
victor, am văzut că preferi chestiile de nerv forte, probabil că există o motivație în disjuncția asta. mă bucur că-ți plăcu.
claudia, poți să mă lași în ape sărate, așa e, îmi place, a început să-mi crească și-o cochilie, deci e de bine. la rai... cred că ai dreptate, o fi prea prezent, dar lenea de-a putrezi în iad mă determină sa-l las așa, mă răzbun și eu pe maimuță, a dracului ea!
tamara, nu voi fi acum o fătucă ipocrită să spun că nu contează cantitatea! și nici nu te voi contrazice dacă tu zici că \"mihuț\" nu rimează cu \"căluț\" și toate cuvintele care se termină cu \"uț\" până la \"puț\". acolo ne oprim cu toții. evident, putem muta accentul pe ce vrea maimuțul nostru. cu elementele o lăsăm mai moale că ni se înmoaie scheletul critic și, cum e foarte important să fim bipezi și erecți, luăm maimuța la bătaie. cine dracu a pus-o să meargă pe labele din spate? să nu-mi zici că darwin!
ioane, vino, dragul nostru, din beciul ăla în care te-ai vârât și mai ia și tu o gură de modernitate. după cum te strâmbi la textele astea, se pare că te-ai cam obișnuit cu clasica poșirca. mai poți face și niște cure cu nămol, e bun pentru epidermă și ceva organe, pe cap să nu-ți dai că nu are nici-un efect.
ela, nu te lua după nimeni! uite, mie mi se pare un text evoluționist cu ceva influențe mesianice, darwiniste și accente exoterice din ritualurile centraficane plus ritualuri de împerechere mediteraneene sau klingoniene. desigur, n-aș putea trece peste fiorul profund patristic din ultimul fragment când mă felicit că n-am confundat scara raiului cu scara măgarului (măgarul de escher, desigur). rezerve am și eu, asta nu pentru că sunt un imigrant de pe planeta maimuțurilor, eventual hanoracul lui kubrick. nu, nu, fără kubrick că ăsta e ăla cu \"a clockwork orange\" iar muaimuțurile din filmul ăsta nu mai sunt pe variație cyber ci satan în persoană. glumeațo, parcă ai luat și tu efedrină, de aia croșetezi umor.
noemi, interesant e cum spui că monstrul lui king nu râde la toate bancurile, ci numai la alea seci. o fi obișnuit cu seceta pe care a impus-o secta \"asimov and science fiction sons of universe company\". să dea dracu în maimuțe dacă eu am văzut vreo planetă care să arate precum raiul scripturilor. dar termenul de adaptare e tot darwinist. nu, eu nu cred în selecția spirituală, cred doar că, dacă vom fi maimuțe cuminți, ne vom salva. desigur, nu mai vine nimeni să-și sacrifice banana pentru noi, dar e bine și-așa. iar faptul că mă acuzi de perversitate poetică mă indignează profund. drept pedeapsă, voi strânge toată viața semnături pentru drepturile maimuțelor care nu s-au transformat în oameni și voi deveni președintele asociației oamenilor pe cale de a se transforma în maimuță!
mihaela sau iulia, văd că și pe tine te-au corupt ăștia. stai calmă rezerve de lux sunt destule în univers, numai maimuțe să fie ca să le caute. fără tratament că e scump. nici măcar cu efedrină.
adrian, da, avem în vedere o gramadă de administrații, culture-pub-ul o impune. dincolo de rigorile legii, îți înțeleg amendamentul la instinctul limbajului. ai dreptate, voiam doar să spun din ce e făcută papușa aia că, deh, nefiind gonflabilă ca să nu mai existe ambiguități, e din cârpe, plastic, ceramică,etc.
long live your nervous system!
deh, și pentru că ați fost toți niște simpatici, mulțumesc frumos!
Pe textul:
„rezerva de lux și maimuțele cyber" de dan mihuț
daniel, virgula dintre subiect și predicat! haide că se poate! dacă nu era chiar la începutul textului...
Pe textul:
„înțelepții" de Daniel Lacatus
eu mă duc să pun ceva pe mine ca să nu mi se vadă fesierii cum, cu pudică dreptate, mi-ai atras atenția. între timp, poate mai citim ceva despre ermetism, ce zici?
Pe textul:
„circulația pe drumurile publice" de dan mihuț
Pe textul:
„circulația pe drumurile publice" de dan mihuț
elexandra, probabil că declicul e provocat de vreun efect interior care e discordant în relație cu textul, cum se întâmpla la aproape uitatele picap-urile, sărea acul și... evident, vina e a textului.
claudiu, e un privilegiu să treci pe-aci, deci oricum vei fi trecut... iar dacă ai socotit că n-ai trecut degeaba...
mulțumesc frumos pentru semne!
Pe textul:
„e cald în ape, cald și viu…" de dan mihuț
Pe textul:
„la un cocktail virtual cu Petre Fluerasu" de felix nicolau
Pe textul:
„Ulcior" de Adriana Lisandru
Pe textul:
„toamnă cu fantomă" de Liviu Nanu
Pe textul:
„toamnă cu fantomă" de Liviu Nanu
Pe textul:
„Unuia cu probleme" de ioan toderascu
Pe textul:
„jurnal" de Ecaterina Ștefan
Pe textul:
„Poem printre ape" de Liviu-Ioan Muresan
Pe textul:
„Prima antologie de poezie românească tradusă în coreeană" de Adina Ungur
Pe textul:
„Epoca fierului" de bodea emil felician
Pe textul:
„da mă!" de george vasilievici
un text surogat, alberto. el poate ușura moartea unui diabetic și-l poți folosi ca timpan pentru un hipoacuzic. mai merge și în cazul gălebezei la berbecii de astrahan ca să nu le cadă moțul de la căciulă. sau sfârcul. scrie și tu mai spre parnasieni că posmoderniștii ăștia te învața numai la prostii cu muc și sfârc, ptiu drace! ce vulgar!
Pe textul:
„ku klux klan" de Albert Cătănuș
