poem 22

frumos, muzical și interesant din punct de vedere al elaborării discursului poetic!
plăcut, poemul acesta, ioane!

Petru Sebastian, mulțumesc pentru apreciere! Mă bucură că ți-a plăcut. Acest poem este scris pentru Leo Butnaru, într-un autobus, în drum spre Cheile Nerei. Cu prietenie,

poem scris de ioan jorz intr-un autobu s.adica intelegi?uite un poet.el scrie oriunde,el si nichita stanescu.dar nu e un poem scris pentru oricine,e un poem scris pentru leo butnaru si in drum spre cheile nerei.ioan jorz,tu esti dumnezeu;tu esti posteritatea.plecaciune pentru acest vers,dar ce spun eu vers,psalm:si cantec amputat de sunet.amin

doamne Ioane, \'m-ai spart la gioale\' ca să folosesc \'melosul\' matale...
l-am cântat, l-am dezmierdat, l-am iubit, numa\' cum eu știu(poemu\'), da\' tot n-am putut să-l pun cap la cap. iertată-mi fie ignoranța...
susură foarte frumos, da\' n-am putut să-i așez cuminte toate versurile ca să dea un întreg, pe bune este un text bulversant, încărcătură delirantă de metafore, destul de criptice, schimbări derutante de planuri ideatice, greu de \'amirosit\'...
cum să nu-ți placă, dar, ...prea greu \'penetrabil\'...
extraordinar:
\'Doamne, cu îngeri pictam!\' este un poem în sine!
cu mare prietenie,
eugen

Eugen, așa a curs poemul. În albii goale de râu. Era anul cu seceta aceea mare, când aproape că au secat și râurile, și lacurile, și lacrimile... Leo Butnaru și-a dezbrăcat cămașa și-a agățat-o în cârligul de deasupra mea. Așa a început scrierea, în autobusul care mergea pe un drum îngust, aproape tăiat în munte. Mulțumesc pentru trecere și \"dat la gioale\"! Cu prețuire,

Pelivanov, \"pretenul\" meu, mă bucură că, printre sughițuri, ți-ai făcut timp să citești o poezie bună, scrisă pe genunchi, între două scuturături de autobuz și-o creangă ruptă. Printeaz-o și pune-o-ntr-un dosar, pe care să scrii \"Poezii\". Hai noroc!

\"întâlnind albii goale de râu și am plâns umplându-le cu versuri\"
\"păsări de apă rupte din zbor\"
\"înstelare de batistă albă încremenind\"
\"cântec amputat de sunet\"
\"în bocet de nuntă se întrupează acest urlet alb\"
\"Doamne, cu îngeri pictam\"

aceste minunate rânduri se pot preda la seminarul de antropologie poetică, maestre jorz. din păcate și homer e mai actual decât matale, asta e tragedia, că scriitora domniei tale e atât de veche de plâng și picturile rupestre din lascaux

Antropologie, neantropologie poetică, așa scriu eu la modul sincer. Poemul este mai vechi, e-adevărat, dar importantă este valoarea sa estetică și nu se poate nega că n-ar avea. Mă pot alătura, oricând, oricărui curent literar, că e \"fracturism\", \"utilitarism\" sau mai știu eu ce, dar aș avea sentimentul artificialității, al imposturii și mimării. Mijloacele de expresie am, nu se pune problema, dar de ce aș scrie ca unii care se autodenunță că sunt poeți și nu-i crede nimeni, nu-i ia nimeni în serios? Nu apucă să se-așeze bine în ghete și-i vântură critica literară ca pe pleavă. O reinventare, o mimare a avangardei și a experimentelor pe care le-a generat nu mi se pare atractivă. Asta e! Oricum, mulțumiri pentru lectură și sinceritate! Cu amiciție,

Ioane,
am citit pohema cu ingeri si arlechini albastrii pe cheiul unui mal cu autobuz cu panze si floricele de steag. ritm, culoare, prospetime.

retin:cu leo butnaru atârnându-și
deasupra-mi
cămașa trupului de carne
fluturând pe cruce
înstelare de batistă albă încremenind în
semn
de adio... / n.b. fara /de adio.../e prea explicativ...

cu prietenie,

Petruț, mulțumesc de trecere și semn! Așa e! Inițial era doar semn, scris cu majuscule, dar nepărându-mi-se o scriere corectă, am renunțat la majuscule, explicând semnul prin adăugarea lui \"de adio\". Am să operez o modificare în text! Ai un simț al cuvintelor, dacă pot spune așa, cum numai poeții au. Cu prietenie și prețuire,

Semn neînchegat- desigur!