dan mihuț

ela, mă voi gâdi la ce ai punctat tu și, din nou, urechea ta mozartiană. ce era discrepant am modificat. și ție un an plin!

narcisa, cine spune că nu mi-o asum? despre persoana a III nu o mai folosesc de câad l-am cetit pe flaubert cu dumnezeul lui. sau al omniscienței realiste.

teea, singurătatea de care vorbești e sufocantă, da. e ideea centrală a textului.

vă mulțumesc pentru prezență!

katya, și eu, tot de la mințile sănătoase mai trag speranță, chiar dacă anemic. dar nu vorbim de mințile noastre, poate de cele ale anestezistului. că el se uită ca prostul în raportul medicului. deci e sănătos tun. merci de trecere!

katya, medităm, medităm.

tosa, bătrâne, lasă oglinzile-n pace! altă parere, desigur.

elis, da, e stoCkHolm.

catălin, give me twenty! a propos, cum îl chema pe calul lui napoleon și ce grad avea?

dorine, ptiu, să nu te deochi, sunt eu în spasm și coșmar că ți-aș zice ceva de dragoste. da-mi revin!

deh, adrian! vei fi surprins să afli că ai și tu ceva silicon. că nu e tocmai legat de liftinguri și rotunjimi... da, e păcat rău, dar a trecut postul crăciunului.

silviu,
merită, nu zic nu. așa e cu starile astea, se zăbovește asupra lor. dar mai bine în no man\'s land, dom\'le.

traian, îmi cer scuze că intervin, dar nu văd unde argumentezi de ce dai stea pe textul acesta. văd doar impresii produse de text și semnul care cred că l-ai pus voluntar. altceva nu mai detextez. spune-mi, te rog, că mă înșel.

domnule rotărescu,
desigur, vă faceți prea multe probleme legate de vreun salem care vi s-ar pregăti. poate că aduc din profil cu ana pauker, dar, aveți cuvântul meu, nu sunt membru niciunei gherile care și-ar ascuți macetele. am întrebat, din nedumerire, care sunt argumentele pentru care textul de mai sus a primit steaua cu pricina. nu contest valoarea textului, nici traseul autoarei, l-am observat și eu, nu vă contest capacitatea de interpretare a unui text, doar că, mă repet, m-ați lăsat să văd doar impresiile strânse într-un comentariu pe care nu-mi permit să-l etichetez, dar e irelevant. nici secunda dumneavoastră intervenție nu m-a lămurit că veți fi având vreun argument în afară de vreo nară estetică de prins mirosuri poetice. așadar, în afară de impresii, ce se poate adăuga ca argument?

a propos, de ce dracu ne formalizăm în halul ăsta?!

liviu și katya,
aveți dreptate, trebuie umblat la text. ideea repetată poate deranjează, dar are forme fluctuante pe nivelul de percepție, la asta mă gândeam eu.
așadar, o asortăm cu vin!
mulțumesc pentru treceri!

dragul meu păcală, în cel mai rău caz textul e agresiv. asta e o departajare elementară. dar cred că n-ai cetit în notă adecvată, asta ca să rămân eu de fazan?

carmen,
dacă știam că trebuie să ajungem la polemici (al căror prim caracter nu-l mai comentez), o făceam mai demult. sau n-o mai făceam deloc. altfel, vezi cum încălzești athanorul să nu ai probleme de combustie. aici rațele erau doar fazani (în zbor chior), specie din ce în ce mai deasă pe agonia.

carmen, ar trebui să faci diferența între simbolul ca element de circulație specific unei arii geoculturale și diverse teorii din psihanaliză cu valoare interpretativă restrânsă. dacă faci referire la jung, folosește un cf. și elimină ambiguitățile. jung nu face decât să preia din mitologia popoarelor altaice sau din spațiul european aspectele htoniene ale acestui simbol și să adauge prevalența inconștientului în ecuație. nu mai face demonstrații de echilibristică alchimică atunci când nu e cazul. rămân la părerea că ursul nu este un simbol matern, chiar dacă, spre surprinderea infatuării cu care recomanzi lecturi, mai sunt oameni care l-au cetit pe jung, chiar și eu.

hibernarea a fost percepută mereu ca un ciclu. ursul apare aici ca simmbol al renașterii, al originor arhaice și al forței revitalizatoare, nu ca simbol matern cum se sugerează, abracadabrant, mai sus. interesantă asociația pește-peșteră la care s-ar ajunge prin acordul htonian. cred că aluzia din final e o idee care dă un plus textului.

ioan, e bine că mai dai mâncare fiarei. o atmosferă ce ține de experimentele de împăcare cu cei adevărați și veșnici stihuitori. mie unul mi-a plăcut năpârlirea pe vedenia dalelor. salve!

andu,
de multe ori ai dreptate când spui ceva, și aici cred că ai, sunt multe metafore, unele chiar inutile. dar, ce să-i faci, asta e!
mulțam de trecere. cu salutări, desigur. vine el și ahoe!

liviu, am evitat. în cele din urmă.

felix, bucuros de optimism. să nu te aud apoi că am periat prea mult.

mulțumesc pentru treceri!

florin, răzvan, medeea,
partea \"moartă\" din noi poate deveni o cutie de rezonanță. poemul este dedicat unui vechi amic al meu care a făcut un atac cerebral și a paralizat. fiecare din voi și-a acordat instrumentul. mulțumesc pentru comentariile voastre!

dorin, ioana,
caii fac pe morții când vor câinii!
mulțumesc pentru semnul vizitelor.

paule,
toți caii din \"chibuț\" făceau asta, dar nu recunoștea niciunul.
dădeau vina pe scala radioului.

da\' cu calu\' ce-ai avut!?
cu respect,
marx

se pierduse.

oana,
textul era în pagina de autor deoarece a fost cel de-al șaselea text postat pe data de 24-11-2006. până acum s-a mers pe maxim 5 texte per zi. acum s-a rezolvat problema.