dan mihuț

ionuque, ciupiturile surrealiste le poți găsi și-n conachi, mama ei de mustață daliniană. și, tocmai, era importantă forma raportată la conținut, nu altfel. de acord cu locurile comune, dar mie nu mi\'e frică de locuri comune. de ce am fugi cu gura căscată după mărci personale?
despre ermetismul ăla, se pare că vrei tu să tranșezi pe ideea asta, e ok. normal că-mi asum eșecul, n-am spus că acesta e un text bun, am avut eu ceva în cap. numai că argumentele tale inițiale erau așa, în dorul chestiei.

uăh, de ce mai comentezi dacă nu înțelegi?! scopul acestui text nu-l spun, aș fi meschin, dar, punctual...
1.nu văd rostul niciunei paralele spre suprarealism. nu te închista în folosirea paradigmei suprarealiste în evaluarea unui text;
2.procedeul tău de interpretare îl socotesc formalist. adică, pui accentul pe formă fără să ții cont de conținut. și nu ții cont de acesta pentru că nu-l intuiești;
3. ce-i ăla empirism?
4. explică procedeul prin care ai stabilit că sintagma evidențiată de tine este un clișeu.
5.lasă prostiile cu ermetismul, eu am mai atras atenția asupra acestei erori elementare. nu orice obscurizare a unui text poate fi catalogată ca ermetism.

m-aș apuca acum să explic textul punctual, dar am mai făcut asta cândva și a fost penibil. un text explicat de către autor, dă-mi voie, devine...
doar ia inima ca locus al individului apoi ca substituire, proces ce declanșează modificări structurale . următorul stadiu, cel derivat din substituire, ar fi iluzia. deh.
merci de efort, ionuque!

doar știi că nu mă supăr, ceream doar argumente utile, asta îm cazul în care am dioprii exagerate și nu mai focalizez pe glumițe care prind receptarea în off-side. eu voi fi cel mai mulțumit dacă demonstrezi că e foarte slab. parol!

ionuque, miza unui text diferă în funcție de intenție. percepțiile te mai înșeală. glumind un pic mai răutăcios, panici de\'alea n-am avut niciodată, nici măcar când n-am mai scris ani mulți, mai mulți decât ai tu de când scrii. oricum, merci pentru semnal, chiar dacă e negativ. ajută totdeauna!

flux involuntar al memoriei, ok, dar padelele sunt controlate, strock pe imagini, ceea ce-mi dă impresia de simulare a gradului de involuntar. și mă duc către hazardul stărilor. păstrez ideea exprimată pe un alt text, cea de obiectiv care reacționează la pulsații (obiectiv, de altfel, menționat în text), la spectacolul abstractizat al străzii, la impregnarea metarealității pe un spațiu personal-colectiv, chiar la limita dintre. fragmentul cu tabachera vine să convingă recrudescența interioară de nevalidarea constantă a realului. inserțiile din final aduc o obscurizare, referințe pierdute în creuzetul obiectivului. suntem puri, altfel oglinda nu ar profana inventând un alt spațiu gol de semnificații, mutilator. un text întreg, un organism viu.

mi-e un pic prea rece discursul la persoana a 3a, de o indiferență categorică față de vocea, susurul semantic al textului. sau poate ai vrut să fugi de auctoriala persoana 1. oricum, eu am citit textul cu schimbare pe persoana 1.

ionuque, remarca ta pertinentă mă face să-mi doresc să măresc cantitatea de sulemeneală ironică în scopul declarat de a nu mi se vedea agugu. îmi cer scuze, nu se mai împlântă!

romulus, supărat n-am fost, e doar o nuanță histrionică nedetectată la naștere și dezvoltată peste solzi. dar să nu mărim capacitatea vițelului fiecăruia din noi, că, vorba aia, romulus și remus nu de la vacă au supt. nici nu mai are importanță de unde.
salve!

ela, conspirația a funcționat în detrimentul celor ce sufereau efectele conspirațiunii. trădare, trădare, dar s-o știm și noi! astfel, putem spune, lovind ceafa cu o palmă cât inima lui stalin (și mă refer la lopată, nu la organul neîngropatului), poetari din toate țările, uniți-vă! mulțumesc de propensiunile aplicate pe text.

noemi, sensul depășește gratuitatea gestului. bartleby. maybe.

mulțumesc pentru idiograme!

bogdan, luana, măcar un subtitlu, da.

ela, nu e totdeauna bine în spațiul agresat, în textura care și ea răspunde agresiv. căci furiile se anulează reciproc. de aici, da, dubla presiune.

anni, e o mișcare, da. nu știu cum se cheamă, dar are caracter brownian.

adina, ciudat cât de singuri ne simțim dimineața. m-a surprins trecerea ta, poate și modul cum ai privit textul, \"căderea\", migrația.

simona, muza conspitativă mă inspiră. un fel de alter ego.

ștefan, nu știu daca miza se pune pe inițere în lipsa profanului. nu mă duceam atât de departe, dar e libertatea ta să duci sensurile unde vrei.

daniela, mulțumesc pentru pastel.

mirela, mă amuzară gaițele. sper să fie bine că nu ai ce să comentezi.

mulțumesc frumos pentru prezența voastră!

la mine, timpul real e cam curbat. iar timpul ideal e triunghiular. l-am luat de la trianglul care chema culegătorii de bumbac la masă. jim nu înțelege la tine, jim nu e rămățișă spirituală dacă jim nu are putere?!

liviu&izabela, ilaritate da, dar vedem cum e cu seninătatea dezarmantă. de altfel, nu numai acolo apare ilarul. efectul de contrariere, nu?!

mădălina,
mai degrabă o altă voce, un antidialog, decât vreun caracter sentențios. lumea pictată nu conține nuanțe moralizatoare. ca să nu mai vorbim de itinerarul din text, nostalgia luptei cu obiectele celor din tine, prietenii, cei pe care îi iei și-i înghiți cu toată armata ce-i însoțește.
mulțumesc pentru semne!

alo, dorin! baiatu\'! plimbă dia-lectica și ia apă în gură că iar faci praf! da\' se poate?! apăi, vii matale să îngroși rândurile de looseri care-și plâng trecutul antieroic în corul frustraților! să-ți fie măcar un pic, așa... terminat! roger! :)))!

narcisa, ce veți fi văzând la uncas ăsta, dom\'le! natty bumppo ce are?! ca să nu mai zic de șarpele cel mare, zici că iar dreg busuiocul. și nici nu vreau să mă laud. mnerci pentru informația caldă (sau, de fapt, rece)!

vă pupă toți delawarii!

mihai, mulțumesc pentru trecere. mai ales pentru cucerirea făcută de ironie.

alberto, posibil să ai foarte mare dreptate. dar, dacă mă iei cu \"viața ca o pradă\" și continui cu \"anybody seen my baby\", îți cam dai cu avizul de care vorbeai în cap până arăți ca un klingonian. vino cu argumente. astea-s penibile.
mulțam de trecere!

ela, am umblat pe\'acolo. la dimensiunea alchimică nu m\'am gândit, recunosc, dar are noimă. eu gândesc lucrurile mai organic, dar toate mistuirile au o aplicabilitate care poate fi sublimată. mulțumesc de vizită!

ba din contră, ioan peia, mi-e teamă că mai e loc pe-acolo, prin oase. mie mi-e greu să mi-l închipui pe george scriind efemeride, dar la grația lui... salve, george!

brava, bă, poete! poporul siliștean petrece cât petrece, apoi vom spera să nu doarmă pe la ședințe. eu nu prea știu ce să-ți urez. să-ți fie bine cu toți și să ne bucurăm și altă dată!

andu, uite cum distrugi tu miturile personale! și eu... care credeam că nu altfel decât inocentă pare fața mea, dar accept și faptul că mă iluzionam. salve!

erika, ba, eu mă voi duce la templu. mă voi ruga să nu mai întâlnesc în cale înfățișări d-astea. nu-mi plac fundurile cu două funduri deoarece nici eu nu sunt bicefal. ptiu, doamne! m-ai amuzat rău!

carmen, tocmai că e un text pro-fund. de acord, nu se poate citi cu sufletul. te-aș sfătui să folosești un pendul, dar n-ai. pogani avea fund de marmură.

mulțumesc de treceri și semne!

doamna carmen mihaela visalon,nu mai faceți, vă rog, din subsolul textelor, saloane intermetatextuale. desfășurarea domniei voastre e sublimă, dar se poate supraviețui și fără ea. eu, cel puțin, așa sper.

textul... cam slăbuț, ioana. diluat și lipsit de curenți. sărăcia programatică nu e un motiv să lași textul să respire prin branhiile care nu le are. dai cu metaforele de sol de la balcon, ești prea săracă să te mai duci să cumperi altele, plus că vine și ploaia. e perfect, dar mai bagă din mobila aia veche în text. evident, dacă ai vrut să scrii un text enervant, frustrant, ei, ți-a ieșit.

mădălina, vasile, răzvan, mă bucură privirile voastre aruncate în mecanismul acesta. apreciez ce-ați văzut. mulțumesc.