textura iluziei

nu e cel mai reusit esec al tau, cred ca poemul asta e scris intr-un moment de maxima panica \"inspirativa\"
\"ies picioarele către răsărit
brațele spre mâine\" ntz ntz

te salut

ionuque, miza unui text diferă în funcție de intenție. percepțiile te mai înșeală. glumind un pic mai răutăcios, panici de\'alea n-am avut niciodată, nici măcar când n-am mai scris ani mulți, mai mulți decât ai tu de când scrii. oricum, merci pentru semnal, chiar dacă e negativ. ajută totdeauna!

hai nu te supara pe mine, stii ca sunt frustrat :P
dar e slab tare, zau asa !

doar știi că nu mă supăr, ceream doar argumente utile, asta îm cazul în care am dioprii exagerate și nu mai focalizez pe glumițe care prind receptarea în off-side. eu voi fi cel mai mulțumit dacă demonstrezi că e foarte slab. parol!

pai in primul rand...iluzia ta se bazeaza pe o proiectie cumva suprarealista [dar iese din tipar demontandu-se piesa cu piesa prin simpla definitie data de breton] dar pica in mimetism adica explica si mie formula \"imi ies picioare spre maine\" d.p.d.v. atat logic cat si metaforic. Astfel de formule au fost atat de uzate incat au devenit clisee grosolane. Apoi, trecem pe descriptiv, pe utilizarea unor termeni de dragul esteticii [stii ca am o boala cu asta] in care nu conteaza ce transmiti, conteaza cum modelezi, o forma amorfa, stii oamenii rafinati simplifica lucrurile complexe nu complica lucrurile simple.
a doua strofa as putea sa o cataloghez empirista, dar din pacate se dezice ideii poemului, e cam balast. Te rotesti in jurul ideei sperand probabil sa conturezi noi realitati probabile poemului dar serios, nu reusesti.

vine apoi asta :
\"consecințele venelor
desprinse de centrul formelor banale\"
nu numai ca este un nonsens, dar este un cliseu de zile mari [daca mergem pe ideea alaturarii unor realitati complet diferite in scop suprarealist, idee respinsa vehement de breton]. Mecanismul e simplu, personificarile din poeme sunt intentionate, cautate, fortate, sa nu zic de acea dinamica a iluziei care a inchis poemul lasandu-l sec, uscat, fara sa transmita nimic.
Cred ca acorzi atat de multa atentie retetelor incat uiti ce vrei sa transmiti sau, chiar daca ti amintesti, te complici in unele ipostaze inutil ducand poemul spre un ermetism [in totalitatea sensului sau peiorativ]. Mie nu reuseste sa imi transmita nimic, personal, dar imi ofera o mostra gratuita de scriere cu sablon. [ma refer ca nu e un poem in care pot fi definite trairile autentice, ci e un poem mimat].
e posibil sa ma insel, elucubratiile mele sper astfel sa fie
\"pardonate\".
parol :)

uăh, de ce mai comentezi dacă nu înțelegi?! scopul acestui text nu-l spun, aș fi meschin, dar, punctual...
1.nu văd rostul niciunei paralele spre suprarealism. nu te închista în folosirea paradigmei suprarealiste în evaluarea unui text;
2.procedeul tău de interpretare îl socotesc formalist. adică, pui accentul pe formă fără să ții cont de conținut. și nu ții cont de acesta pentru că nu-l intuiești;
3. ce-i ăla empirism?
4. explică procedeul prin care ai stabilit că sintagma evidențiată de tine este un clișeu.
5.lasă prostiile cu ermetismul, eu am mai atras atenția asupra acestei erori elementare. nu orice obscurizare a unui text poate fi catalogată ca ermetism.

m-aș apuca acum să explic textul punctual, dar am mai făcut asta cândva și a fost penibil. un text explicat de către autor, dă-mi voie, devine...
doar ia inima ca locus al individului apoi ca substituire, proces ce declanșează modificări structurale . următorul stadiu, cel derivat din substituire, ar fi iluzia. deh.
merci de efort, ionuque!

1,textul are ciupituri suprarealiste, ma rog, in sensul vazut de
dali, dus spre extrema, chiar paranoia [nu intamplatoare aluzia mea].
2.am spus clar ca pentru tine forma e importanta, nu continutul. nu faci decat sa ma contrazici aducand drept argumente afirmatiile mele.
3. hai ma !
4. stii prea bine ca poezia nu se scrie matematic, iar atunci cand gasesc la multi scriitori locuri si expresii comune le numesc clisee. e de ajuns zic eu eu explicatia, si
daca nu te-ai incapatana ... nu zic ca am dreptate dar free your mind un pic publicurile nu sunt papusi pe care sa le ghidezi, asa ca atunci cand iti asumi un text iti asumi si eventualele pareri negative.
5. pentru mine poezia ta este una ermetica si asta poate fi bine poate fi rau, chiar tu ai zis ca nu scrii pentru mase.

adica stiu ca e nasol sa iti explici textele, dar din aceasta cauza intervine ermetismul cand tu scrii axandu-te
doar pe perceptia unora asupra poeziei, sau ma rog, asupra celor ce pot trage paralele textului tau. ce ma supara e ca tu ma vezi incrancenat desfiintandu-te, cand eu te comentez cu placere chiar

ionuque, ciupiturile surrealiste le poți găsi și-n conachi, mama ei de mustață daliniană. și, tocmai, era importantă forma raportată la conținut, nu altfel. de acord cu locurile comune, dar mie nu mi\'e frică de locuri comune. de ce am fugi cu gura căscată după mărci personale?
despre ermetismul ăla, se pare că vrei tu să tranșezi pe ideea asta, e ok. normal că-mi asum eșecul, n-am spus că acesta e un text bun, am avut eu ceva în cap. numai că argumentele tale inițiale erau așa, în dorul chestiei.