Poezie
moliile. țesătura de aur a textului
1 min lectură·
Mediu
larvele stăpânind câmpia roșie legată-n funii
de luna de deasupra ca un martor lichid al despărțirii
în două (recursiv tiamat)
strat cu aripi dispărute-n falca adâncă a privirii
prin ziua care a urmat despicării
ca un V adânc din care curg
prin banalizatul vin al venelor
fluviile răcoroase ale deșertului fărâmițat
sub larve sunt palmele de lut
si rădăcini de fluturi în trompele cărora ceva
din mierea pământului amestecat cu oameni
dispare ca hrană în scumpul trup vorace
al luptei de izolare
în nările creației aerul scutură
praful de pe zbor
și dă chingi menstruației care lovește sămânța
în inima ei ecorșată
naștere de albie unde sunt ochii prin găvane
(incursiv marduk)
prelinsa așteptare a plantelor care deifică
atâtea trupuri moarte într-o plămădire
oprindu-se mereu spre buzele monstrului
infinit
0144.543
0

.................................
Doamne, scrii mai ceva ca o femeie care a simțit chinurile facerii. interesant. te mai citesc:))