Dan Cârlea

mi se pare un text reusit, in mare, gasesc ca maniera mai directa de a exprima traitul si traibilul te prinde mai bine, scapandu-te de metaforizare excesiva, iar aici, in acest pasaj, mai degraba apropiat de jurnal, e mai multa naturalete si veridicitate decat in unele poeme.

cred ca romanul / jurnalul de calatorie / apropierea de cotidian / dezvaluirea contondenta si exprimarea perpendiculara pe realul subiectiv nu ar trebui sa iti fie un teritorii neabordate, aici e rost de evolutie in ceea ce te priveste, asa cred eu.

succes mai departe !

multa cunoastere psihologica reiese din acest fragment, autorul punand probleme ce tin de proiectie si identificare, dar aduce in discutie si ciocnirea permanenta dintre ratiune si pulsiune, dependente de exterior, raportari la ceilalti. Interesele instantelor eu-lui slefuiesc omul, tema principiului ratiunii versus principiul placerii e parca tot mai actuala odata cu mersul societatii spre un grad mai inalt de complexitate.
Prin nefericirea evidenta a celorlalti iti confirmi echilibrul si binele, totodata de temi, inconstient, ca s-ar putea sa ti se intample si tie ce li se intampla altora
, asta iti activeaza \"mecanisme altruiste\", acestea te imping la actiuni care iti scad sentimentele de vinovatie.
Te intrebi cat e cazul sa iti permiti sa fii de fericit, de liber, de in acord cu hedonismul tau si cand sa spui stop, asta e prea mult. Intre trebuie si imi doresc omul scrasneste mereu din instantele care isi vad de treaba...

Zic sa fim atenti la chestii de genul :

unde îți vei pleca capul

cam toatE poeziile...

fiindca are dreptate .

Uite, de fapt, eu cand am zis de refixarea in sine, de talpi in talpi ( atentie enache, nu talpi in sani cum zici mai sus ), de sani in sani, si toate astea dimineata, la trezirea din somn ( la care, desigur, nu m-am referit si ca la un simbol ) ma gandeam pur si simplu ca dimineata femeii ii e somn si se intinde.

Rochia de mireasa nu are nimic simbolic, eu ma gandeam pur si simplu la o rochie Armani. Nu stiu de ce vede Florin aici nu stiu ce chestie, eu zic de asta sub influenta indragitei emisuni de cultura \" Nunta in 48 de ore\".

Cand ajung la tunel, come on, Florine, eu zic de magistrala aia nu stiu cum ii zice, unde iei metroul de la Grigorescu si te duci la Unirii 1, schimbi si te arunci prin pasjul ala misto in Unirii 2, mai mergi o statie si esti la Universtitate, urci pe partea cu Intercontinentalul, o iei prin parculetul din fata Teatrului National si te duci la Cafe Deko mai omule, sa participi la cenaclu . Sa inveti poezie. Ai inteles acum ?
Nu e nimic inalt aici, cauti tu transcendentele cu lumanarea unde nu trebuie.

Iar peronul care pulseaza nu are nimic de-a face nici nu lumea, nici cu planul fizic, nici cu inima, ca si cord, \"lipita\" de inima duhovniceasca, pe perioada fiintarii in trup, ci asa il vad eu cand plec din Cafe beat muci.

Clar ?

_________________

Acu, vb serios, eu spun ca numai un copchil la minte, necitit si nedeschis spre alte orizonturi decat cele imediate, nu vede care e mesajul poeziei, altfel destul de clar. Lumea mai scrie si altfel, bre, nu numai gen jurnal, despre ce a facut, ce a baut, cum s-a scarpinat in ureche si altele asemenea. Nu cautati douamiismul pur la mine ca nu o sa il gasiti, nici fracturismul primilor ani ( caci acum Ianush a schimbat calimera ), ma pliez si eu pe social, urban, recognoscibil, dar nu ma inglodez in asta, incerc sa dau un sens imediatului. Totusi, toata cartea mea arata asta, cam toata poeziile au si un mesaj transcendent.
Credeam ca macar asta nu trebuie sa explic.
Acum ma intreb : de ce mai scriem pe site-uri. Pt ca sa nu fim intelesi ? Sau pt fidbecuri de astea ?

pot exista multe niveluri ale interpretarii . de ce nu ? depinde cu ce se continua sau de ce sunt precedate .
ca florin nu a interpretat numai 3 cuvinte, ci totul, contextul / asa, azvarlite din pod in putul gandirii, vorba catavencilor, nu inseamna decat ca mergi pe strada, si atunci putem incarca noi mai departe cu orice.
eu nu am scris o poezie din 3 cuvinte pe care cineva le-a umplut, in care cineva si-a bagat

sensurile.

am dat evident niste sensuri in unele portiuni si unele parti pot fi si interpretate, in fel si chip. cheama un psihanalist, un alchimist, un literat si vei aveam trei interpretari ale partii cu rochia de mireasa si nu numai.

stie florin ce face si foarte des se apropie de ceea ce vreau eu sa spun, chiar daca, probabil voit, spiritualizeaza suplimentar mesajul, de multe ori.
Lui Florin ii datoreaz si o anumita schimbare in stilul meu, de la el am inteles ce important e sa renunt la anumite ironii si futilitati care imi marcau textele.

Multumesc. Florin .
Madalina, chiar nu inteleg ce vezi aiurea, in fine, doar nu o sa imi explica acu poezia. Parca as fi vorbit de mere si imediat am dat-o in electronice, fara legatura.

Pt. mine nu astea sunt dilemele care ar trebui sa il macine pe un critic. E o raportare la actul critic prea generalista, inaltata in stratosfera eticii, parca se inlatura din start una din esentele problemelor si anume \"ultrapersonalizarea actului critic\".
\"E mai bine pentru ei sa ma urasca. Asta ii face mai vigilenti. Avem de a face cu prea mult cacat terapeutic”. Prin mult prea generosul \"ei\", deja criticul isi aroga o anumita obiectivitate care poate fi pusa in discutie intr-un cadru larg.
Mai util mi se pare, mai degraba, sa se discute despre aspectele care tin de raportarea la autori, cu accentul pe problematica implicarii mecanismelor inconstiente in procesul de receptare a textului, importanta autocontrolului & constientizarii sentimentelor aparute vis-a-vis de persoana autorului analizat.

Plus complicata chestiune a ciorapeilor de plasa ( asta a fost pt cunoscatori ), plus, plus, plus.
Cand contondenta \"parerii critice avizate\" trece prin siajul ultimei intalniri dintre autor si critic, sau prin aroma grupurilor infasurate in jurul celor doi, atunci fara indoiala dilemele etice se inmultesc, sau ar trebui sa se inmulteasca.

\"Acum tu joci universalul rol in fugă\" - asta mi se pare buna .

in locul dumneavoastra as lasa atat :

\"Plouă peste vrăbii,
Zburlite și mici privirile noastre
Afundate în penele gri;

Copiii urcă vise
Prin rădăcini plăpânde \"

Fiindca acel \"de sub streasina lumii copiii urca...\" se bate cap in cap cu josul implicit al \"radacinilor mirate si plapande \". Cred ca asta a vrut sa spuna Dragomir cu logica.

In rest, daca tundeti ultima strofa, poate ramane o poezie acceptabila, ( desi cred ca vreti sa spuneti ca vrabiile sunt afundate in penele gri si nu privirile noastre ) dar scrisa intr-o maniera care nu stiu daca mai este gustata in ziua de azi. Cred sincer ca veti progresa daca va veti axa si pe chestiile \"urbane\", mai apropiate de traiul nostru de fiecare zi. Caci putini se ragasesc in visatorie pura, in 2007 e mai greu sa penetrezi asa gustul oamenilor care alearga toata ziua cu telefonul la ureche. Intelegeti la ce ma refer ? Adica NU gen Toparceanu !

e unul din acele poeme care nu imi fac impresia de facatura, de masca a sinceritatii, de confesiune controlata si demonstrativ-agresiva.
O revolta pliata pe sine si lume deopotriva, o recunoastere a neputintei partiale de a spune \"rahatilor\", \"satula de voi si cosmetizarile voastre\", o intoarcere in abisuri si apoi intre oameni cu pumnul strans si privirea ascutita.
O recuperare a unor energii firesti, o asumare a umbrelor si, deci, un inceput altfel.

Gasesc si pasaje de poezie mare :

\"stau cu spatele lipit de un perete alb
voi purta prin lume varul ăsta
risipit cu dărnicie pe umerii mei de om fără folos\"

si un discurs asumat si matur.

pasajul in discutie este corect, fara probleme.
Se subliniaza ideea ca ura este prezenta;
autorul nu se elibereaza de aceasta perceptie, nu se plaseaza deasupra, in pozitie de martor ori povestitor omniscient, ci, dimpotriva, o scoate in fata. Prezenta urii este mai importanta chiar decat \"naratorul.\"

asa vede nea gogu

primele doua strofe le consider foarte izbutite, chiar de volum, propun sa renunti complet la ultima strofa.

Ingreuneaza poezia, se sfarseste prea filozofal, iar :
\"încearcă să găsească zonele nealterate din ce credeam că e
marea dragoste\" suna foarte rau.

știi cât îi respect pe-ai tăi civilizați părinți
și zâmbetul tău fabulos, cu șaorma între dinți,
mi-aduc aminte cu nostalgie inextricabilă,
cum te scobeai în nas, la prima întâlnire mirabilă.

tâmpito,

m-am întâlnit cu fostul tău iubit, prin drumul sării,
mi-a spus că te-a cunoscut la parașutism, prin zona gării,
spunea că iubirea voastră pură lumina ca o faclă
după dragoste, cerurile ți se decantau în ochiul de sticlă

tâmpito,

cică-i găteai specialități, începând cu fasole, terminând cu arpacaș,
stăteai la tv - dolce și-l trimiteai cu vaca pe imaș,
noaptea-l făceai fericit, îl invidiau toți tractoriștii din sat,
nu știau ca dimineața trebuia să care cu roaba lățeii din pat.



în fine, închei această poezie de dragoste, ca tre să ies de pe net, că e zapp și cade, o adevărată pacoste,
nu uitați, nea gogu vă pupă
toată viața asta de FKL
și după

odelia lasă în urmă cadavre înalte
împodobite cu plase de păianjeni

odelia își face vânt
și fuge prin ele

explozie de fire

într-un târziu

un om ca de zăpadă

un urias din fire albe

se ridică în urma ei

aaa </b> sper ca am inchis tagul.

ce purtau
___________

ar urma un refren de 4 versuri, apoi inca o strofa din 8 versuri

mi-a placut revolta asta apropiata de un hip-hop de buna calitate.
_____________

Suntem români tari în gură, cei mai șmecheri din parcare
Stăm la țeava rușilor tremurând să nu ne dea gaze alimentare
Harnici, curajoși, deștepți, cei mai drepți, măreți și buni
Miorița-i în spital, agresată sexual de 3 ciobănei veniți
din Spania de la căpșuni
Parlamentul l-am umplut cu pocnitori și petarde
În șomaj ne sunt eroii ce purau în piept cocarde
Șefii de pe la partide se cred aleși pe sprânceană
Luați, mâncați, votați \"furnica\", aceștia-s micii lui Geoană

............................

( cine vrea poate să continuie textul acesta / daca iese bine il postam ca jam seșn)

pentru implicare. Ati punctat frumos amandoi.

transpar prin scris nu transpare