anotimpurile iubirilor

Imagini peste imagini, una mai frumoasa decat alta, jocuri de lumini si multa multa voiciune. Cam asa s-ar rezuma poezia ta de azi.
Mi-a placut si-o sa mai trec

Cristina

ce facem, renuntam la ATELIER ?

dar in cazul asta ?

dar in asta ?

doamna / domnisoara Serbanescu, poate mai multa seriozitate in scris si maturitate ar fi binevenite. Poezia nu ( mai ) e surogat adolescentin si chestiuni sentimentaloide de pension. Sugerez sa cititi multa poezie actuala, scrisa de autori pretuiti. Dupa aceea sigur veti evolua.
Si o consideratie psihologica :
exista posibilitatea ca trairile reale sa fie acoperite de o pojghita de sentimente copilaresti, ca o aparare. Nu se poate ca acolo, in abisuri, sa nu fie si tristeti, neimpliniri afective, din alea trebuie sa porneasca poezia, zic si eu.

Nea gogu

@Dle dan Carlea

va multumesc pt aprecierea facuta. Este un punct de vedere iar poezia mea nu e perfecta, insa am o intrebare: daca neimplinirea este un sentiment sters din ganduri iar tristetea este o stare plecata cu un vis urat in timpul trecut ce pot face? sa nu mai scriu?

@ Cristina multumesc de trecere si pt randurile lasate

scrieti, sigur ca va indemn sa scrieti, dar si sa cititi poezie actuala, si asa veti evolua vizibil, si sa va puneti problema autenticitatii, sa va introspectati si sa vedeti in ce masura adevaratele dumneavoastra sentimente si viata dumneavoastra reala transpare prin scris. Adica atata timp cat poezia ramane la nivelul unui simplu joc de cosmetizare a sentimentelor si de mascare a problemelor, e ceva desuet, in cel mai bun caz.
Succes si nu va suparati ca am zis direct, eu asa fac, prefer sa nu incurajez omul intr-o directie pe care o gasesc gresita, ci sa-i dau variante de evolutie, sau pareri despre cum sa gaseasca alternative la ce este astazi.

transpar prin scris nu transpare