Petalele gândurilor le-am îngropat
Dincolo de orizontul sufletului petrecut în umbră.
Alte petale, stigmatizate, au început să-mi crească
Udate de lacrimile acide ale uitării tale.
Mă dor cu
Cu negura nopții stau să mă-nvălui.
Cu gânduri frumoase încep ca să zbor
Spre ceruri înalte cerând ajutor.
Simt cum... nisipul clepsidrei
Vrea-n vârtej să mă prindă.
Iar timpul sterp din
V-am așezat în palme un strop de suflet
Muritori neînsemnați ai timpului prezent.
Priviți la el cu ochi prefabricați nereciclabili
împrăștiind în jur cuvinte vestede, uscate
pe drumul unic ce
Îngerul fără aripi
Într-o zi
Dumnezeu
nu știu de ce
a plămădit dintr-un nor
și o rază de soare
un înger fără aripi.
Îngerul nu s-a mâniat
pe Dumnezeu.
Cu fiecare clipă I-a arătat
cât
mireasma florilor de gheață
iubiri născute-n fulgi de nea
rotiri ruginii de frunze rebele
arămii iubiri în seri de seară
luciri solare de foc și mare
iubiri nude scăldate-n nisip
explozii
Sărută-mă
Cu gust de rouă
Simte focul
Iluzii neferecate
Fermecate de căutări
Ard cuvintele noastre
Cedăm
În priviri
Atingeri
Îmi trăiesc toate visele
Energii de pretutindeni
În noi se
O lacrimă…
va cădea…
pe chipul tău...
Cu ea…
vor retrăi momente eterne…
când tu…
și eu…
ne dăruiam iubirii noastre...
căzând pe pământul rece…
ca o picătura de ploaie
ce își trăiește
Soarele leneș
incet
se arată la orizont
Lumea somnoroasă
incet
se pune in mișcare
Oamenii gri
constant
sorb cafeaua dimineață
Timpul tic-tac
constant
se plimbă prin
Focul
sufletul cenușei
Fericirea
un glob de diamant
Tristețea
o lacrimă de jar
Apa
infinitul la scară terestră
Timpul
invenția genială ce răpune creatorul
Nebunia
sevrajul
timpul zboară
în galop nebun
viața ne-aruncă
în lanțuri de jar
slăbiciunile ne zidesc
în închisori fără uși
incertitudinile pictează
în adâncuri calvare
focul se stinge
în sufletele
timpul
ne brazdeaza trupul
mizeria cotidiana
ne tine pe loc
gandurile noastre
zboara-n directii opuse
atingerea ta
un parfum expirat
atingerea mea
o crispare reflexa
totul e
m-ai privit în prima zi
îmbrățișându-mă cu sfială
și am simțit că mă iubești.
m-ai învățat să merg
ținându-mă de mâna ta
și am simțit siguranță.
mi-ai deschis porțile
Mă cuprinzi
Cu rotiri colorate
În intense trăiri
Mă răsfeți
Cu frumuseți eterne
În suave amintiri.
Mă alinți
Cu trăirea clipei
În eterne nemuriri.
Și cu toate astea....
Nu știu să
Vreau să visez din nou
Vise frumoase
Cu care să îmi împodobesc gândurile
În fiecare seară
Vreau să trăiesc din nou
Miracolul vieții
Cu care să renasc din nou
În fiecare primăvară
Nu
Departe de
lume și singuratate,
răsărit și apus,
zgomot și liniste,
nisip și gheață,
lumină și umbră,
viață și moarte,
departe, departe
încerc să caut ...
acolo ... acolo, unde ...
nu se
Cu suflet curat
m-am nascut
Dar am crescut
fară să știu că...
Dumnezeu mă iubește.
Și-am păcătuit cu păcate grele
pe care si eu nu pot să mi le iert.
dar Dumnezeu mă iubea
și iubirea Sa
în
Din timpuri nu de mult apuse
mă urmărește neîncetat
o umbră rece
searbădă
și fără milă
Nu-i umbra mea dar nici nălucă nu-i
mă urmărește neîncetat
o umbră rece
searbădă
și fără milă
20
Drumul meu spiritual a fost unul opus celui urmat de Luther. Eu am început cu “numai prin credința” și am ajuns la necesitatea faptelor si a straduintei. Toate acestea trebuie explicate, de acee îl
Tu mâinile
Spre mine ai întins
Și intre palme
Sufletul furat
Mi l-ai cuprins
Ca-n trupul tău
Să îl ascunzi
Și-n locul gol ce a rămas
Un ghem de soare
Tu ai adus
Iară lumina-i caldă
Suflet pierdut
Vrei sa traiesti
Pentru-a iubi
Si-a fi iubit
Te imbeti mereu
Doar cu vise desarte
Ca sa nu mai vezi
Sau sa mai simti
Amarul singuratatii.