Poezie
T E I U B E S C !
despre sudalma urbana in amor
2 min lectură·
Mediu
Taci !
Deja conjugi prea multe răni verbale.
Te mulțumești în piedici, și nu simți
Că nu mai venerez urmele tale
Și ai uitat prezentul: "tu alinți"
Ești!
Distantă, rece si veșnic increzută
Model, tipar, de standard social
I-aș da și lumii, si ție in șezută
Un mare șut ! Un mic respect rectal.
Ierți!
Doar din convingeri acceptate
În unanim, că ai uitat defel
Că nu suntem doar pozele uitate
La "așa DA", într-un panou tembel
Uiți !
Că lumea asta e facută
Să niveleze cam tot ce-i personal
V-aștept cu șutul meu pentru sezută
Nu cum vreți voi - cu flori. Ar fi banal.
Băăăăăă !
Voi chiar nu știți? Și nu e vreun secret
Cum e să fii mai mult de buletin?
O poză, număr, adresă - un pachet
Un alt membru de turmă! Pe deplin.
Ești!
Erai ceva ce merita migrena
Erai aceea care puncta pe EU!
Eu am uitat, sau doar mimez uitarea
Tu n-ai uitat, dar te prefaci din greu.
Sssssssssstttt!
Eu știu, tu știi, așa ca jos cortina.
E teatru ieftin. Un monolog tocit.
De mii de ani, de voi. Stingeți lumina!
Adio ! Plec. Găsiti un alt tampit.
Cum?
Să scap de vină și de ciudă?
Că te-am vândut așa usor, către vecini
Acum tu joci universalul rol in fugă,
Iar eu sunt critic aspru de straini.
055413
0
cum dealtfel și acel \"de fel\" care cred că e \"defel\".
apoi, spun cu fruntea ridicată în semn de_deznădejde, de ce se îngrămădesc cuvinte când \"sssst\" e all we need? cel puțin uneori.
reformulând, acest text nu are cap și nici coadă. și nici nu plutește. ce este? o declarație de amor? o acuză adusă socialului? o scuză a timpului petrecut cu tastarea?