Poezie
Coroana de spini
n\'are
1 min lectură·
Mediu
Intre doua lumi, clintite de timp
Eu am gustat din cupa gresita a destinului
Si am blestemat tot ce inseamna Olimp
Cu zeii de lut, pe treapta unui templu
Din geana timpului
Si am uitat sa respir viata dintr-o suvita
De floare de colt, din stanca de munte
Acum trebuie sa ma-nchin la alta zeita
Ce mi-a ridicat coroana de spini
De pe frunte
Intre doua lumi, clintite de timp
Urlu turbat la clepsidra amurgului
Si-mi stapanesc imperiul fara sa schimb
Ceata ce vine din negura gandului
Orbecai in mine, si cad obosit
Pana cand raze de rasarit
Ma salta pe crucea din capatul campului.
Si tot n-am murit.
Doar ziua, cand nu mai sunt rege cazut
Mi-e dat sa resimt prin sudoare de frunte
Roacoarea din ceața ce m-a mintit
Ca stie sa stearga cu palos trei slute:
O viata, un suflet si-un copil revazut
In ochi de tiran, in tronu-i proptit
Si-n vorbele mute.
025359
0
Poemul postat este expresiv si plin de imagini sugestive.
Mi-a facut mare placere sa citesc acest text.
Astept sa vad ce ai sa mai postezi pe viitor.
Anca ( Dominique)
Nota: \"Roacoarea din ceata \" ( ?!)
Te rog sa corectezi greseala de tastare