Dan.

Un text mai limpede- bun doar in contextul insucceselor anterioare unde “vorbeai” poticnit, cu intermitente, construit- cum “vorbesti” de altfel de fiecare data. Si aici se intampla la fel, din pacate, dar intr-un dozaj scazut. Incepi sa (mai)uiti de tine cel care scrie. La un moment dat dupa ce ti-am citit textul imi venea sa spun:“asa Vladimir, spune, vorbeste coerent, da-ti drumul”. Raman insa aceleasi defectiuni la capitolul comunicare fiindca din pacate-dupa cum am observat cu regularitate!-scrii dupa o tehnica pe care ti-ai format-o in timp si de care nu mai ai curaj sa te debarasezi de ea convins ca te reprezinta. In orice situatie. Scriind asa, te subordonezi inconstient in primul rand automatismelor si reflexelor exterioare(de constientizare si control tehnic!)si de abia dupa aceea “vorbesti”, spui ce ai tu de spus. Faci literatura, cu alte cuvinte.
Si ca sa te convingi ca nu intentionez doar sa fac pe smecherul si inteligentul si sa-ti trantesc in ochi niste generalizari arbitrare, am sa incerc sa-ti dau niste exemple:
=in primul rand, daca receptez textul integral- cum am mai spus- observ ca esti putin mai liber decat altadata, ai sa-mi “spui” ceva, dar o faci stangaci, datorita limbajului impropriu care iti altereaza continutul. Doar atitudinea e autentica, naturala.
Si acum sa exemplificam:
-in prima strofa: “ultima femeie pe care-am iubit-o
purta ciorapi zdrențuiți
când a plecat și-a luat câinele/eu am păstrat arborele de cafea
cu frunze colorate în verde”. Ce rost are sa te alambichezi aiurea, sa simbolizezi, sa numesti pe jumatate?! Nu te simti ciudat?!Si ceea ce faci continua pe parcursul intregului text. E ca si cum incerci sa-ti ascunzi niste deficiente, maschezi stangacii. E ca si cum vorbesti in fata unui public de nu stiu cate fiinte si esti emotionat, stingher, dar tu zambesti, schimbi subiectul, divaghezi, faci glume cu americani si o faci cu o oarecare abilitate care-ti confera siguranta, incredere. De ce nu vorbesti liber?!De ce ti-e teama ca ai sa pari vulnerabil, incert, patetic?!
Nu e obligatoriu vorba ca din principiu nu sunt de acord cu o astfel de poezie, pentru ca urmareste sa ma pacaleasca, sa ma MINTA- asa simt eu!(mai putin ma intereseaza ca o face din stangacie sau cu buna stiinta, atat timp cat falsifica, minte.), dar tu cred ca nici nu-ti dai seama ca minti, faci spectacol estetic, prestidigitatii verbale de dragul jocului, si de abia dupa aceea scrii, “vorbesti”.
Arborele de cafea, cainii, maceta, heruvimii, samanii, or sa existe mereu in constiinta ta a priori actului poetic, inainte sa te exprimi, sa exprimi un nu stiu ce?!Or sa existe mereu ca niste elemente indispensabile, recogniscibile poetului Vladimir Negru?!Or sa fie mereu elementele din umbra pe care le arunci in batalie sa creeze atmosfera, sa imprime viata, sa dea continuitate gandurilor?!Pe care le repartizezi la infinit si le incluzi undeva, candva, sa intregeasca un organism care probabil nu le digera, nu le suporta, le simte straine?!
Toate, ai sa le folosesti mereu, de fiecare data cu aceeasi abilitate si naivitate totodata?!Sunt curios, Vladimir:iti vine vreodata sa plangi in miezul noptii, sa spargi ceva prin casa, te simti vreodata vulnerabil, credul, singur, parasit?!Da, te simti?!Cred ca se intampla. Si atunci cum reactionezi?!Cum incerci sa-ti convingi un prieten sa te ajute, sa te inteleaga, sa-ti diminueze durerea, sa te linisteasca?!Sa presupunem ca ai sa-i dai un telefon. Si cu lacrimi in ochi, distrus, incerci sa-i vorbesti, sa-i spui ceva, sa-l faci sa te recunoasca, asa distrus cum esti. Sa presupunem ca nu ai pur si simplu un motiv intemeiat, ceva ce ti-a determinat starea respectiva, e o durere stranie, ilogica, absurda, care nu are nicio cauza precisa, inexplicabila. Te simti singur. De ce?!Nu prea ai motive bine definite. Cunosti oameni, vorbesti cu ei, te simti bine uneori cu ei, ai incredere in unii, altii chiar tin la tine, iti poarta de grija, isi fac griji pentru tine, se consuma mult pentru tine, iti vor tot binele din lume. Si atunci, de ce?!Simti ca ai sa mori. De ce?!Inca esti tanar, sanatos, nu ai niciun motiv exact sa te simti asa, si totusi te simti ingrozitor de execrabil. Plangi spontan. Tremuri. Spargi prin casa. Incerci sa te eliberezi. Sa-ti gasesti un raspuns, ceva care sa te linisteasca. Nu prea gasesti. Si in toata dezordinea si haosul interior, incerci, cum spuneam, sa iti spui amaraciunea cuiva. Ce te leaga de cel de la capatul celalalt e un receptor prin care asa daramat cum esti, trebuie sa-l faci sa te inteleaga. Cum ai sa-i spui, Vladimir, sa-l emotionezi, sa-l faci sa te creada, sa te inteleaga?!Chiar daca ti-e bun prieten si din fire e sufletist, emotiv, sensibil, totusi trebuie sa te creada. Cum ai sa-i spui?!
“Bunul meu prieten, ma simt ingrozitor de singur, lipsit de ajutor, simt ca am sa mor, ca nu mai am mult de trait, nu stiu exact ce imi determina aceste stranii sentimente, ma cunosti doar, nu sunt deloc asa de obicei, dar in seara aceasta de martie, intunecata si sufocanta, simt pur si simplu cum totul se darama in jurul meu, cum totul se intuneca si distruge, simt cum totul prinde o incoerenta nemaintalnita, simt ceva straniu si bizar, carnea mea, corpul meu, ce naiba sunt, cine naiba sunt, ce rost au avut toate lucrurile pe care le-am facut pana acum si pe care am sa le fac in viitor, ce naiba sunt eu, ce naiba caut aici, ce trebuie sa fac, nu mai rezist practic, simt ca explodez si toata aceasta durere am vrut sa ti-o spun, prietene, in aceasta noapte, din nu stiu ce motiv. Ingrozitor de descumpanit ma simt, singur, parasit, bolnav, uscat si fara putere”.
(Si inca ceea ce e mai sus e destul de credibila, asa am facut-o eu, fiindca nu puteam sa disimulez acum, mai mult de atat. Dar tot e seaca si stupida. Ce crezi c-o sa raspunda el acum?!)
“Bine, dar aseara, astazi dupa amiaza te simteai bine, nu aveai nimic, chiar nu pot sa-mi explic, nu stiu ce sa spun, asa deodata, nu pot sa inteleg, sincer. Mereu ai parut detasat, relaxat, cum de asa deodata s-a intamplat totul?!Nu stiu ce sa-ti spun, prietene, mi-as dori sa te simti mai bine, sa iti pot intelege durerea, sa te compatimesc sincer, sa iti spun vorbe pline de intelepciune, dar nu pot, nu stiu ce sa spun, cum sa reactionez”.
De ce crezi ca bunul tau prieten n-a putut sa te inteleaga, sa te imblanzeasca, sa te linisteasca, desi era si este un individ sufletist, sensibil, bun, cumsecade, si asa mai departe?!
Ceea ce ai spus tu, Vladimir, ceea ce am spus eu de fapt, dar ti le pun in gura ta, avea coerenta, o coerenta cautata poate, ai incercat sa-i spui ce te doare si sa descrii lizibil o stare, logic, inteligent, impecabil. Ai construit fraze, cuvinte, intre timp starea s-a dus, s-a risipit, au ramas doar reziduurile, pe care cautai sa le exprimi, sa nu le pierzi. Te-ai linistit, dar el tot n-a inteles mare lucru, n-a avut un impact adevarat asupra lui, nimic care sa-l clinteasca, sa-l faca sa inteleaga emotional prin ce treci, poate, poate s-a emotionat, ca prostanacul doar fiindca se simtea nu stiu cum sa nu reactioneze asa, dar el nu credea cu adevarat in ce spuneai tu, nu prea te simtea, nu reuseai sa-l rascolesti pe bunul tau prieten.
De fapt, iata cum se exprima un individ intr-o astfel de stare:
“Adrian, nu stiu, nu stiu ce naiba, daca macar...ce pot sa fac..(plansete, sughituri!)dimineata la simigerie totul avea asa o culoare...nu stiu, nu stiu...deodata, acum(plansete, sughituri!)acum insa...de ce sunteti toti atat de ipocriti?!...fug, alerg asa pentru nimic...m-am saturat, Adrian, nu mai rezist, vreau sa mor...chiar acum..si ce s-ar putea intampla altceva?!...ma rog..nu stiu, nu mai rezist pur si simplu...tu stii cat tin la tine?!(plansete, sughituri!)..as vrea cumva sa repar totul...nu mai pot...cine poate sa ma inteleaga?!...am si obosit..dar nu mai inteleg nimic...nimic nu mai are coerenta..”
Si, ma rog, totul se prelungeste pana la nesfarsit, pana la Doamne iarta-ma, incerci sa-i explici lui Adrian, asa cum poti mai bine, nici nu mai cauti sa fii coerent, sa te inteleaga, cauti ceva de care sa va agatati amandoi, un detaliu, un amanunt prin care el sa te recunoasca, sa va recunoasteti amandoi si sa plangeti ca doi omuleti sfarsiti, terminati, singuri, lipsiti de speranta, si asa mai departe.




Tu, din pacate, te exprimi cautat, fortat, incerci sa faci credibil un simplu strigat printr-o grozavenie de fraze incalcite, o simbolistica inutila, infipta bine in creier, insusita ca pe ceva natural. Ce nevoie crezi ca era in prima strofa de arborele de cafea, maceta, de alte increngaturi din stroda 2?!Sa sari asa deodata de la istoria vizigotilor la oropsitii din IRAQ?!
Dar, sa revin, fata de alte texte semnate de tine, cel de fata totusi e mult mai credibil, mai putin strans si prins in chingi retorice si filosofii usurele.
De ce?!Fiindca de la prima strofa incolo incep sa-i inteleg necazul domnului Vladimir, se exprima mai liber, uita ca trebuie sa faca literatura, poezie, si asa mai departe.
“nu mai aud pe nimeni vomând
mă întreb cum de au adormit cu toții
sunt un animal ce ascultă blues
am o femeie care mă dorește și atât
nu-mi știe numele
dar va dansa pentru mine o noapte întreagă
apoi ne-o vom trage pe-un pat suspendat
amintindu-ne de vremurile bune
ca de-o fericită coincidență”
Ultima strofa cel putin mi se pare curata, credibila.
“ce nesuferite sunt uneori femeile
zâmbind fără noimă între cutele cearșafului
duhnesc a fericire
același Dumnezeu dar parcă mai trist
o altă zi în care mă vor suna prietenii
să o luăm de la capăt
îndrăgostiți de noi înșine
mai mult decât ieri”
A treia la fel. Dar sunt doar valabile doar trunchiate. Corelate cu intregul, nu rezista. E putin spus, e stangaci spus, cu jumatate de gura, cu intermitente.
Ca sa fie credibile, sa aiba valabilitate, ar trebui strigat, fara frane si ezitari.

In primul rand, astfel de discursuri patriotarde stereotipe si nostalgice \"Romania mea, tara mea de glorie, odinioara erai, pe cand acum?!\" nu pot decat sa ma amuze pana la febra musculara si sa ma plictiseasca la culme, pe mine, cel putin.
De ce?!Pentru ca nu vorbesc despre absolut nimic, nu trateaza absolut nimic nou, rolul lor, nu stiu care ar fi, ma rog, poate acela de victimizare si asumarea unei voci (din partea autorului!) cu ampla rezonanta, fara opinia proprie Radu Herjeu, doar niste clisee asimilate. Vocea cuiva. Vocea unora. Care par inteligenti si se poate sa aiba dreptate.(da!). Dupa cum stiti, sau nu stiti, exista asa ceva imperceptibil care pluteste intre noi, nici nu e nevoie sa fi spus sau stiut, ca un balon de sapunel care leviteaza(daca vreti sa fiu poetic!). Idei, prejudecati, care capata din ce in ce mai multa anvergura pe masura ce le dai mai multa importanta.\"Era mai bine inainte. Ce tineret obraznic. Unde se indreapta tara noastra, minunata altadata?!Ce Romanie barbara si lipsita de bun simt. Televiziunea, mass media devine ideologul lumii. Ea ne invata ca banii sunt importanti pentru ca doar ei ne pot aduce satisfacerea nevoilor de baza.(am o intrebare:cand spui, ea ne invata ca banii sunt importanti, esti constient ca involuntar te incluzi si pe tine, te arunci si pe tine in toata turma asta?!Inteleg, de fapt, tu generalizezi. Urmaresti sa surprinzi o latura generala, sa spunem asa. Dar, tot involuntar, devii asa chiar, nu stiu cum sa spun, comic si foarte amuzant, pentru ca vorbesti cu atata gravitate despre niste banalitati monumentale. De ce ar fi asa rau, me ruego, ca televiziunea sa ne invete, pe noi, O, Doamne, primate ininteligibile, gata sa ascultam de corifeii natiunii, dupa cum spui tu, ca banii sunt importanti pentru ca doar ei ne pot aduce satisfacerea nevoilor de baza?!Oare nu este adevarat, draga Radu?!Ei, bine, ai fi vrut tu sa spui altceva, si sa spunem ca am inteles asa, am dedus eu la nivel subliminal, dar ideea ar fi ca diminuezi capacitatea de judecata a N indivizi si amplifici importanta televiziunii, tot ce inseamna mass-media, etc etc. E o problematica falsa, dar noi avem placere pentru asa ceva. Si sa inchidem paranteza!). Si Radu ce face aici?!(revenind!). Trateaza el aceste, vai, incredibil de adevarate si importante probleme?!Nu. Doar le spune. Dupa care face interminabile piruete pe langa subiect. Si nu ajunge deloc sa-si spuna si el parerea, s-o auzim si pe-a lui.(ma rog, nu ca ar schimba ceva, dar poate ar reusi sa ma puna pe ganduri macar!). Si de ce aceasta victimizare la nivel national, draga Radu, si celor ce iti impartasesc viziunea?!Nu crezi tu ca italienii, luam un exemplu, americanii, luam alt exemplu, sunt mult mai barbari si mai ignoranti si mai cum vrei tu decat noi?!Si mai, iertati-ma, prosti chiar?!Dar, ai dreptate si tu, ce treaba ai cu ei?!Tu traiesti in Romania, si aici, acum, iti spui raspicat opiniunea despre ce te intereseaza. Numai ca faci acest rationament dihotomic, ori-ori. De parca nu ar exista nimic intre. Cand mereu exista. Doar daca te uiti excesiv la reclama de pe Antena 1 cu alb-negru ajungi sa crezi asa ceva. Adica:toate pleaca de la ignoranta noastra, lipsa de comunicare, barbarism, supunere pana la Doamne Iarta-ma in fata televiziunii, o proasta ierarhizare, si asa mai departe. Dar numai la noi exista asa ceva, Radu?!Uite ca si in alte tari exista si prospera micutii, traiesc bine merci. Trecem peste, insa. Alt lucru care ma amuza(sau acelasi, dar altfel spus?!):Sa vorbim despre Romania, tara noastra minunata. Ce inseamna Romania?!Sa-mi spuna si mie cineva mai filosof. Ce inseamna viata pentru tine?!Crezi ca eu o vad la fel ca tine?!Crezi ca tu o vezi la fel ca mine?!Un minim procent ar fi sa spunem, care au o viziune apropiata, similara, intr-un procent extraordinar de minim. Si totusi, nu exista astfel de similitudini edificatoare care sa duca la concluzia =Romania, tara noastra, viata mea, viata noastra. Romania, este o abstractiune, mai draga. Nu poate fi privit ca intreg. Si, prin urmare, nu merita niciun tip de analiza generala. Exista doar hipnotica atitudine adoptata in grup. Dar daca luam individual, acei cineva , acei oarecare cineva, nu au cum, nu au cum, sa aiba aceeasi viziune, poate doar la nivel epidermic, sa spunem. Dar, ma rog, nu stiu daca am reusit sa ma fac inteles, ar trebui s-o lungesc prea mult.
Un fel de concluzie:aceasta perspectiva limitata, restransa de care vorbesti tu nu isi are justificare. Nu \"România aratã tristã și fatalmente resemnatã. Oamenii ei merg cu capetele în jos, au uitat ce înseamnã solidaritatea.\", intregul mapamond, umanitatea, in genere. Opinia reductibila, victimizata, cum o prezinti tu, arunca intr-un hau-hau Romania si restul, restul intr-un borcan cu miere de albine, in care rar se prelinge cate o picatura de cacat.
Si TIzul:\"Germania este o tara civilizata. Poate prea civilizata.\" Eu nu cred, dar eu poate nu am de unde sa stiu pentru ca nu am luat contact cu nemtii in niciun fel. El, poate ar fi luat. Dar ce sigur nu stiu, ce inseamna civilizata. Si rog sa mi se ofere informatii. Cand spui Germania este o tara civilizata, dupa ce criterii formulezi o astfel de opinie?!Civilizata pentru ca:==. Pentru ca sa stim si noi ce si cum. Ce ar trebui sa faca Romania sa fie o tara civilizata, sa spunem, dincolo de gropitele de pe stradute?!





In alta ordine de idei, ai o gramada de fraze ilogice si inepte. Doar cateva exemple:\" cã neamul meu va reuși sã dea la o parte zgura și sã evolueze spre o națiune civilizatã, dar fãrã sã copieze simulacrul ei de la alții\"=cum adica sa copieze simulacrul de la altii?!Ce inseamna simulacru?!.
=\"credința cã neamul meu nu înseamnã o mânã de parveniți, cã neamul meu își meritã locul în istorie și momentele de mare glorie, cu care puține popoare se pot lãuda,\"=Da, stim. Ion Heliade Radulescu e peste Goethe. Eminescu e mai mare decat Leopardi. Ion Barbu decat Mallarme. Noi suntem o natie de poeti. Romanul s-a nascut poet. Si tot asa.

=\"Marile civilizații n-au fost date de numãrul banilor. Au fost date de numãrul oamenilor de valoare care au reușit sã imprime nației lor, la un anumit moment, un traiect ascendent. Acei oameni care au reușit sã scoatã la ivealã ce are mai bun un popor\"=Da, si ai nostri unde sunt?!Care sunt?!Marile civilizatii sunt date de numarul banilor, ca sa te citez(!)sa te contrazic in acelasi timp. Exista oameni de valoare, apare si cresterea, \"traiectul ascendent\". La noi nu exista, nu apare. Nu au existat, nu au aparut. Simplissimo.

Nu se poate fara \"o\" de la femeie?!Sau fara \"o\" de la banca?!Una din doua..

Doar finalul. In rest, ce dracu va place atat de mult?!

O poezie in forta doar prin repetitiile obsesive care ofera cursivitate si senzatia de nerv, traire. In rest, decorativa si abstracta-capcana in care cad astfel de poeme ar fi seductia involuntara si mecanica ale unor artificii verbale, automatisme in asa fel incat ceea ce initial se fixeaza in cortex ca imagine poetica, rezultat al unui proces emotiv care creeaza poezia se altereaza intr-un final prin scriitura, care n-o individualizeaza pe autoare, sunt reminiscente din altceva, altcineva.
Aici=prima si a doua strofa de mana cu Stefan Aug. Doinas dintr-un volum subtirel \"Interiorul unui poem\" si in continuare Nichita Stanescu(deja incep sa nu mai inteleg amploarea acestui poet, dar ma rog, e alta problema!).
Nu spun ca Alina pastiseaza in vreun fel, dar si-a format scrisul prin aceleasi tehnicisme prezente la cativa optzecisti, acum prelungite observ chiar si la douamiisti.
Ceea ce nu ar fi neaparat rau, daca ar insemna doar un punct de pornire, un mod de forjare in carapacea verbala, ca mai apoi_>_>.

Nu prea-l recunosc pe Adrian Erbiceanu in acest text.

Prima parte cu turista foarte naturală, firească în exprimare. Nu merită scos/modificat nimic. La partea cu <>, \"camasile noptii\" e o formulare clișeatică și inadecvată în context.
Merită scoasă(\"toracele noptii\"=sugestie). Una peste alta, cele două părti se suprapun bien într-o scriitură curată, simplistă si autentică.
Felicitări!

Nu-mi spune nimic textul de față, în afară de o înlănțuire tehnicistă, formată prin exercițiu stlistic(asadar, spre deosebire de Florin eu nu il vad deloc autentic!)previzibilă într-un fel sau altul, prin artificiu stănescian din final.
În rest, curat scris, dar diferit de ceea ce scrii/scrieti in alta parte.

Liviu, complet inutil \"un\".
=\"în mine se ceartă bărbatul, femeia și pruncul
din pleoape îmi crește al doilea
peduncul\".

Un colaj foarte bun si echilibrat!Felicit ambii autori, in special pe Raul fiindca scrie din ce in ce mai bine si fiindca a facut fata tavalelii:).

Iar \"pescari cu aripi\" e plagiat aproape 100%. Dati-mi ragaz sa-mi amintesc cine si cum:).(cred ca Petre Stoica, printr-un volum de Doamne-ajuta!!).

Nu am inteles ce nu vrei concret, Calin:). Dar ma rog. \"Navodul unui pescar\" e corect din punct de vedere gramatical, nu pot sa-mi dau seama daca ar fi sau nu prea personalizata. Teoretizezi prea mult, mon cherie:).
P.S.-Englezul, daca stie si el engleza, spune \"keep trying\".
Si inca o data, Sarbatori Fericite si parte de iubire!

Cu placere, sa cresti mare:). Dar \"navod al unui pescar\"nu este bine, mon cherie. Navodul unui pescar, ce-o fi asa greu?!:).Gramatica, literatura si meandrele concretului, bate-le-ar vina.
Ocazie cu care iti urez Sarbatori Fericite si sa ai parte de iubire in noul An ce vine!!

\"după cum au surprins alți comentatori cu subtilitate,\"-eu sunt acela, este?!Mi-ai citit comentariul anterior?!Este?!

Fată dragă, nu mai polua subsolurile textelor aiurea dacă nu ai nimic de spus.

Eu cred ca este un poem puternic, cu accente expresioniste, care trateaza subtil, insidios, onctuos si subliminal probleme majore ale existentei noastre inutile, plina de suferinte, traume, dureri, tragedii, inechitati si suplicii.
Pentru ca tu daca ai rasarit din trunchiul unui copac edifica intr-un mod emotionant, captivant, poetic, sublim, ingenios si lapidar perenitatea, efemeritatea(sic!!), inutilitatea si caducitatea fiintei umane, care iata, nu-i asa, rasare si curge ca un fluviu prin acest univers desacralizat si depersonalizat pana in momentul transcenderii, cand te \"sufla vantul\"-simbol arhetipal al escatologiei si finitudinei(nu-i asa?!)-si cand \"te rapune\"(cruda, feroce, inumana, insensibila)=(nu-i asa?!)\"un navod de pescar\". Eu aici am o nedumerire. Ce inseamna navod?!Pescar il rezolv eu, stai linistit.
=simbol mitic, in facto religios, care trimite subtil, insidios, onctuos si subliminal(sunt in pana de sinonime)catre un pasaj din Biblie, dar care poate la fel de bine avea legaturi cu proza alegorica si impresionanta a domnului Ernest Hemingway(nu-i asa?!).
Adica, ma rog, \"navod de pescar\". Puteai sa spui navodul unui pescar. Dar tot sublima este. Cu indulgenta as spune ca aici nu suna bine, dar as anula intr-un mod stupid si inutil valorea magnifica a celorlalte versuri-versuri care, de ce sa nu spunem-putine, dar pline de esenta, in stil haiku-uist, augmentand semnificatii revelatoare si pline de profunzime. Caci un strigat autentic merita spus in cuvinte putine, simple, lipsite de inzorzonari si pretiozitati, brusc si subit, ca eu, cititorul, sa empatizez cu dumneata(presupun ca esti de acord). Dar daca autorul are alta varsta, s-ar putea sa fie mai greu, asa mi-a spus cineva, tot de alta varsta, fiindca in definitiv nu ma pot identifica personal cu traumele si dramele lui. Viata, este, (nu-i asa?!)imprevizibila si intortocheata, si cu timpul am sa le inteleg pe toate. Dar nici nu vreau sa le inteleg. In fine. Am simtit nevoia sa precizez, fiindca prozelitii lui Blaga mi-ar fi sarit in cap, si eu il iubesc pe Blaga oarecum, dar cu retinere.
As mai putea scrie si spune multe despre acest poem care creste in intensitate si drama pe masura fiecarui vers, care eludeaza legile firesti ale poeziei prin simplificarea versului, dar ma opresc aici, asteptand sa vina cineva sa semnaleze cu steluta acest text, aceasta poezie de fapt, poezie-esenta, poezie-vesnicie.
Va multumesc.
P.S-Sa nu-mi strici Sarbatorile si sa-mi spui ca era doar o ghicitoare.

Cata subtilitate, draga Mihai, ma lasi perplex instantaneu, blocat in trafic. Ca are, ca nu are nevoie de pretuirea mea, sa fie iubit, sanatos si sa traiasca mult, aici, in Rumania, in Frantea, sau pretutindeni. Si tu la fel, ca sa termin cu urarile.
In alta ordine de iei, eu nu am habar de multe, dar tu si impreuna cu alti domni culti si inteligenti ca dumneata, din generatia dumneata ma condamnati la facilitate(iti explic candva ce inseamna daca nu stii)pe mine, si sa ma ierte ca o trag dupa mine, si pe generatia mea.
Explicatii sterile, gaunoase, de copii imbacsiti si dogmatizati pana in Doamne Iarta-ma. Eu te cred ca ai fi fost frustrat si demolat pe vremea lui Nicolae, dar incearca sa te desprinzi putin si sa te adaptezi contextului actual. Acum lumea practica argumente, lucruri de astea \"inalte si dificil de inteles(sic!!)\", nu sifoane in cap, aluzii la origini, numarul de la pantofi, cate kilograme am sau nu am, daca mama are varice, daca tata mai are scurgeri prin instrument, si asa mai departe. Dar tu nici asa nu cred ca poti sa rivalizezi cu mine, iarta-ma ca sunt asa direct si transant.
Trecand la partea a doua a comentariului dumneavoastra(cat respect, observi?!Noua Generatie!!)observ ca esti confuz, cam zipicit si incalcit in tenebre intelectuale. Nu e nici un pacat ca il amestec pe Naum cu Stanescu, ca doar nu am spus ca ar avea puncte identice/principii sau dimpotriva, contrarii in programele lor poietice, doar am dat trei exemple de poeti valorosi(la al treilea nu te-ai referit, pentru ca nu prea ai habar de el. Te iert. Vechea Generatie.
Mereu face lucrurile pe jumatate.) Daca iti aminteste de un critic literar in viata pe numele lui Eugen Suman, presupun ca e bine, ca-si face treaba bine si tu citesti, inveti, sau viceversa, nu stiu cum merge procesarea la voi, Vechea Generatie(sac!!iar te-am bagat in oala).
E un lucru bun si util sa inveti. Dupa atatia ani de obedienta, aveti si voi nevoie de o reformulare a notiunii, ca s-o intelegeti mai bine.
Iar in final, vreau sa-ti spun ca am un cap formidabil, adica memorie formidabila, in fine(nu ma laud, dar ma jertfesc mereu pentru adevar si dreptate) si din inertie am auzit si de Gelu Voican Voiculescu, dar chiar crezi ca merita?!Eu ma gandesc sa-l scot din program, ca se invalmasesc prea multe acolo si nici macar geniu nu sunt(doar putin, cat trebuie.)
Iti recomand si tie de altfel sa-l mai uiti pe Nicolae si acolitii lui ca ai sa ai cosmaruri noaptea si ziua. Ne trebuiesc oameni lucizi sa construim o noua societate, democratica, prospera si demna(sic!!).

Moncher Halalau Florin si madame Diana Iepure, dialogurile de mai sus nu pot sa ma intereseze decat asa sa spunem, ca ma numesc Zabet Mihai sau sunt un oarecare altul care il idolatrizeaza pe Goma(stiu eu, scrierile lui, atitudinea respectabila ce-i drept dintr-o anumita perioada), dar ce te faci daca imi repugna Goma si din recentul scandal am o parere oarecum similara cu tovaraselul Nicolae Manolescu?! Nu exista o minima argumentatie si pe mine mai putin ma intereseaza discutiile tip messenger, futile, inutile in context(dat fiind faptul ca ceea ce avem mai sus se numeste articol si nu conversatii personale, intime din sufragerie in fata semineului, despre aventurile lui Goma, Arsene Lupin, Fausta si cei trei muschetari). Si, Goma se cearta cu toti. Cand vrea si cand nu vrea. El cand se plictiseste, se ia la cearta. Razvan Tupa si baietii de pe hyper vor chiar sa-l propuna pentru Nobel(sic!!). Pe mine incepe sa ma plictiseasca la culme acest ilustru personagiu, si am trista impresie ca el face o filosofie din a da din coate in vazul lumii, ca este un model dintr-o pura intamplare. Poate-mi iertati judecata aspra, dar si dipsomanul ala care a aruncat cu cerneala (pare-mi-se) in stimabilul Constantinescu Emil ar putea fi luat peste ani ca un tip reprezentativ, lucid, intr-o societate cacacioasa,
confuza, fricoasa, si asa mai departe, cum la fel de bine Komartin ar putea lua Nobel(sic!!)si in timp ar fi asimilat mult mai valoros ca un Tolstoi care nu l-a luat prin 1901, cu un Hugo, Dostoievski, sau din ograda noastra:Naum, Stanescu, Mircea Ivanescu, si asa mai departe.
\"D. Propunerea ca Paul Goma să candideze la Premiul Nobel pentru literatură ne poate reabilita în propriii noștri ochi.\"
Hai da-ma naibii, cum asa?!Dar oricum, ca o sa candideze, ca nu, tot un carnat iese. Mie si varianta cu Cartarescu mi se pare stupida(mi s-a parut, mi se pare). Mai degraba un D.R. Popescu(de ce nu?), Paler(de ce nu?) decat cei doi de mai sus.
In final, acest articol poate fi reductibil la cateva cuvinte:subiectivism, prezentam cum stim noi, cine nu stie, afla, dar doar asa cum vrem, lapidar, partinitor, lipsit de argumente, lipsit de puncte de vedere, etc etc.(incarcat cu sofisme si balareli patriotice).
P.S.-Anticipez:esti tanar, prietene, nu prea ai habar. Mai intreaba-ti parintii, bunicii, mai citeste, s.a.m.d. Nu fiti previzibili. Lamuriti-ma si pe mine ce-i cu omuletul asta din trei, patru, zece unghiuri. Sau faceti macar un exercitiu ionescian identic cu cel din \"NU\". Parcurgeti doua puncte de vedere contrarii sa inteleg de ce, cum, cand si prin ce minune.

Foarte fain.
Doar ca n-am inteles care-i spell-ul cu vaflitul.

Da\' sambata dimineata ce are?!