Dafina David

Nu mă mai lăuda când pășesc drept, exact drept de tine, și suflu ușor cu genele peste sprâncenele tale calde. Azi nu auzi multe din gura mea azi e rotund timpul și ferestrele lui sunt

E liniște e un paradis ale cărui raze nu acoperă nările în împlinirea mirosurilor suave din care se acresc norii; până în ultima lor amintire sapă în fiecare deal via cu frunze largi. Norii,

Mă apropiu de vinele tale- dansul nostru se cheamă înăuntrul umbrelor care una alteia ne dedică; noi nu suntem dansul nostru noi nu mai mirosim marea pe care ne-a făcut-o zeul nostru de

Nu m-ai trimis să culeg zorii pe care urma să-i punem în vasele noastre care duc pământul pe orbită. Ascunzișurile mănâncă păpădiile ascunzișurile ușoare ale sărbătorilor care se țes în gura

Tot ce ai luat pentru ei- credeai că ne faci un bine; ei noi noi noi noi nu gândim în urma noastră la cum să scuturăm pleava de pe crepuscul noi nu ne împărțim unul altuia pe noi: e o inocență

That’s why we never keep fingers in their right place- the Palace is burning clouds of sun, is now or never, be aware of replay fire- mă duc în capcanele tale cu fruntea palidă mă duc în

Cum să alegi mai bine din ce ai putea răspândi cu mânuțele tale calde de care lumea se bate singură în coloanele ei cariate cu alcool cum să alegi mai bine între învelitoarele de soare și

Þine-mi gândurile în duna ta de somn, ține-mi spuma întinsă sub buze, ține-mi mijlocul strâns până când din el nu mai rămâne decât o caldă pâine pe care o s-o învinuim când e să ne luăm fiecare

N-o să te mai urmez pe linie- astăzi las cutele somnului să mă închidă în ele, să fiu întâia și ultima lui mireasmă de carne. O să iau cu mine doar câteva micuțe sfori vopsite să îl tot

Am amorțit, tu nu crezi că eu merit tu nu crezi că eu merit drumurile acestea la mare; diavolul nu-mi ia sufletul pentru atât, tu nu crezi că inelul meu strânge suficient tu nu crezi că din el

Deja se crapă de zi, se strică sub călcâiul uscat pe care îl târăști în Serene și nu te prinzi de umerii mei. I see you in Serene, când ți-ai pierdut mâna cu care să-nșiri scoicile de mătase și

Timpul n-ar trece ața dacă ai strânge gura pe lucruri, le-ai umezi învelișul și-ai demasca o parte reală din ele. But this cannot shine this must shrink and shrink till its name gets on timpul

Nimeni nu-ți imputează plăcerile. Te regăsești aievea în nopțile lor afumate. E frig, cuprul din suflet îți mocnește prelung, nu sunt nopțile lor bricheta ta în care gazul să se fofileze pe

Prezumția: în a câta înfofolire mirosea a degete despicate de căldură în a câta rugăciune mă înnobilasem și nu îmi aveam rodul în pântece și nu îmi aveam florile pe după urechi? Simt că nu

Ați fost aici când au dus toată grădina înăuntru. Așteptam stelele, noaptea ca un abur, noaptea ca o răchită, ca o ușă de placaj. Îmi însemnam prețiozitatea în aerul umed; printre grilajele

Paissant, let the dogs humm let them love gaura din mânecă gaura din picior, clopotul împins în lumină. Pe brazda cleioasă se adună fazanii spumoși, iarba trecută de prima secetă ocrotind cu

Acum se aleg gândurile sub măsuța veche, rașchetată, de tei, de tei, de tei ușor, cu o cupă largă ce îmi ține pumnii în adâncul ei. What we have achieved- mă lasă asta să spun că timpul n-a dus

Nu mă mișc de la stative - drumul pleura în ghete atâta răceală: gheață gheață, răzlețe amăgiri că iarna e de prisos. 10101010 sistemele întoarse până la priza umedă a mucului de țigară lăsat

Pierdeam șirul merilor pe drum, mașinile uscau șoseaua reavănă și \' mopsul\' lungea clipa întinsă pe geam; pierdeam șirul mărgelelor la surdul înclin al obrazului în spatele sticlei: \' mopsul\'

Nu ne mai uităm în dungile din palme, că se creează atâta fericire: atâta spumă caldă se șterge de palmă și nu castanul meu cu ramuri grele o să ne prindă în căderea din vârful lui. Râmân,