Poezie
Servomechanisme
Anotimp-tice
1 min lectură·
Mediu
Pierdeam șirul merilor pe drum, mașinile
uscau șoseaua reavănă și \' mopsul\' lungea
clipa întinsă pe geam; pierdeam șirul
mărgelelor la surdul înclin al obrazului
în spatele sticlei: \' mopsul\' \' mopsul\' ,
mașinile colorau șirul șters al drumului,
colacii albăstrui ai norilor și transparenta
zgardă a lui Peștișor.
- Pierdeam șirul macilor și câmpul în care
Peștișor își lungea picioarele întunecate:
nu e nu e cercul în care soarele arde
pământul și cerne iarba trecută nu e nu e
pleava merilor și fungii care cresc
din plămâni înafară- mopsul meu de sticlă
înșiră clipe calde în fiecare șiret petrecut
la drum.
Și doar pentru asta mă leg înăuntru:
gusturile noi pe care le caut nu mă privesc
niciodată în ochi; e strălucirea nouă
a merelor în copaci și parfumul care se
trage dinafară până-n plămâni s-arate că
gusturile nu mă privesc niciodată în ochi,
nu proaspăta strângere a genei ascunde fumul
care se pune din urmă.
001218
0