Dafina David

Ne prăfuiam vârfurile în ultimul rând. Respiram mocheta prin pulberea prinsă în catul de sus al cupolei pictate în galben. Papucii noștrii eleganți visau halta pe care cresc mușuroaiele de

De aia am strâns din dinți și ochi după ochi am izbit cu pânze groase- pe mare ard căpițe de soare și tremură aerul îmbibat de fum- oglinzile sunt verificate tot la două burți de balenă

Timpul să spună era în lumea lui doar să-și spună poveștile vechi, strălucirea pleoapei dedesubt. Nu vedea înainte, în marginea lui cum se încrucișează ghemii cărămizii ai florilor. Începeau

Îmi găsisem centrul. În evantaiul verde răsfirat în mâna bunicii curgeau țările pe care nimeni nu le-a văzut vreodată. Albastrele cetăți dezechilirate în strălucirea lor, chipul ferestrelor

Catul întâi în repaus perora lunca cenușie, că nimic nu crește din rădăcinile ei, că, cenușiu, se ascunde piciorul desculț, și privirea de peste umăr se țese-ntr-o frumusețe nouă- abdică, cumva,

Six, m-ai visat azi-noapte: cu rădăcinile pocnind sub pămînt, vesta-mi fusese țesută de Șapte și frigul mi-a pătruns în ea din frunze,crengi și din tulpină. Floarea mi s-a uscat, tu ai văzut

Mestecă mai bine, ei să nu-ți vadă bruta respirație din care-ți ancorezi cravata în nodul dintâi. Să te privesc cum îți tii întâiul respir, tot întâiul, tot în amestecul corzilor vocale cu

Își fac copia după pașii lăsați pe dragoste. Trebuiau să știe că nu inima îi duce la visuri, sau visurile care nu-i duc la inimă încep în atingerile reci. Mersul colorat al lumii, în sunete,

La sfârșitul zilei mă-nnod în pantalonii strâmți ai lui Paul- gleznele roșii par bătute cu rândul aspru de rumeguș amestecat cu lipici- rama tabloului uriaș lăsat să privească la păianjeni

Mă îndrăgostesc de ziua asta uscată ca o mână ridicând în vânt zmeul. Pe ea se termină o parte din postul meu- încordările lungi făcute anevoie-n coloana vertebrală, pe șolduri subțiri ca

Curând vor crește mările peste linia cerului, mai adânc decât genele se risipesc în somn. Cu un răgaz care nu mai desprinde în nimeni ceasul de piele, se vor naște toate. Curând apoi, vor

Îmi caut cântecul. Între buze începe singurătatea, descompunerea salivei în pigmenți de lemn - izvorul se duce de obicei către vale; sâsâie vesel ca o voce de copil în podul cu porumbei. La

Începutul- așa de plictisitor punctul lui rotund- simetria penelurilor iregulare în punctul unic; hârtia, în fiecare dimineață, trezește pufurile îmbibate de fum ale mânușițelor cu

Nu mi-ai fi spus că-mi trebuie inima tare, că-mi trebuie piciorul bătut și gheara de fier; lumina a încetat să stingă în seară, lemnul arde și fumul arde și pielea arde; nu mi-ai fi spus că

Cațo, ce cață roșie se uită în mine și-și strecoară glasul pe bețigașele de câmp (?) aleg mare risipa tufelor de scaieți și vara ce-a fost și vara ce rămâne. Văduva Mary aleargă ofilită în

Nu se face, nu, nu se face. Nu astăzi. Colecțiile de fire, alburii fire, moriște cu înghân,colecțiile de frâne pe cupolă; dane fortificate în plinul violoncelei. Timpii cu macina

Dacă ai ține în acest pumn privirea, cu pașii ei gazelici, de var trecut cu pensula prin pomi-- mă țin în cupa ta de brumă, lucesc în sufletul tău postit galben pe fire de ață nevăzute. Eu,

Corbul își reazămă pana de tine, iubito, spune-mi ce faci? când moartea îți sapă în luntre, valurile scurte te așteaptă și singurătatea ta e mai plină ca lumea (?) Ce faci când greșelile se

Niciun alt loc în care s-atârne norii așa. Vezi peste dihaniile alea galbene culmea Macului Negru? Ce ușor mănâncă-n cotoarele de măr când se scurg venele, când se îmbâcsește

Încă te visez, spre dimineața, când steaua urlă în geam și glasul tău vâslește între limba ei de jar și limba ei de piele. Se uită în vis, peste țara de vată și plumb, cazanele fierb

Uite cum îmi țipă în gene pasărea! puiul ei de lemn își înfășoară ghearele pe creangă - îmi trec întâi mie spaghetele cu usturoi- îmi trec întâi mie coșul de ceară ocrotitoare - plâng când nu

Nu te agita de gustul incomplet al dejunului: focul încă arde portocalii scrumiere așezate către deschidere. ‘Măcar am putut sigila deducția plutonului către execuție.’ Mă doare. Mă înghite