Poezie

Anne

Saice

2 min lectură·16 martie 2008

Mediu

Ne prăfuiam vârfurile în ultimul rând.

Respiram mocheta prin pulberea prinsă în catul de sus

al cupolei pictate în galben. Papucii noștrii eleganți

visau halta pe care cresc mușuroaiele de nisip,

pescărușurile de zahăr, fericirea. Rochițele

catifelate ca aripa de fluture și gentuța cu perle.

- Prăfuiam în zborul tăcut al fantelor pe pupitre

un banchet mărunt al cărui clinchet de cină atârna

piersice coapte, lumânări și șervete calde.

- Era, cumva, teatrul acela un soi de lumină.

Mă mișca grozav până-n diafragm, unde ceasuri întregi

norii roșii se răsuceau în piscuri negre a căror pânză

ușoară aducea cu ea toată seara. Mă alunga în coate

sufulcându-mi mânecile cu ciucuri- să pot să respir

prin piele otrava lor. Credeam că nu se întorc la noi

cu frunțile scăpărând țești de vată, târnăcoape

îngălbenite de umezeala ei.

Și continuam un drum printe alte țești ca umbra

cheiulul, să nu ne vadă nimeni la saga lui din

\' anne is painting strawberries while sleep\' , din

\' my ears collapses tinny sounds\' . Căci nu credeam

să se mai termine cu noi acele bărci italiene

trase la punți, felinarele scunde și portul umflat.

Că nu se poate închide-n cortină, că cine ar spune

că poate sau nu poate să ardă până-n ultimul rând,

până și marea, până și mâinile?

Erau pentru noi, Anne.

001.310

Dafina David. “Anne.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dafina-david/poezie/1773741/anne

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.