Dacian Constantin

Emilian, delir, da.

Andu, poate prea ... batran?!

Cristiana Miu, nu am auzit de aceea Aglaia, promit sa consult uichipedia.

Eugenia Panico, ai dreptate cu acel \"jenibil\".

Paul Bogdan, e un mesaj offtopic, nu?!

Multumesc pentru ... orice :)

Orice conteaza.

prietenesc,
li

Adela Cenghri,

Asa ma gandeam si eu: Parazitii scriu cu rima.
Si canta in vers alb.

Multumesc.

li

Ramona, mai ales pentru împărtășire, mulțumesc.

li

Mulțumesc tuturor pentru lumină.

li

Menajerie bărbați? :) Superb... Oglinjoara trebuie să fi fost retrovizoare.
Prezența ițelor care încurcă, în care te încurci, învălmășeala, un pic de împiedicare, ca-n bancul cela cu găina... :) ce să zic?! mi se pare reușit, chiar dacă la final am zâmbit cu toți dinții :)Sau poate tocmai de aceea !

Specific că de abia apoi am fost la fierbinți, să văd poezia unu.
Specific că nu am avut răbdare să o citesc. :)
Specific că nici nu a fost nevoie.

Din păcate (pentru mine) sunt topită după spontaneitate.
Am auzit că e semn al inteligenței :)

Claudia, după mine, e reușit :)

li

Zamfir, despre steaguri numai fâl-fâl. În plus, nu pornesc niciodată la luptă cu soldații cărora NU le e teamă.Pentru prima ta trecere, mulțumesc.

Nicolle, citire cu sufletul vs. citire cu mintea. Sufletul în gât - mintea ... pierdută. Tu ai ales. Mulțumesc pentru că e prima variantă.

Nicolae, și eu care credeam că nu îți place niciodată nimic... :)Mulțumesc pentru urarea duminicală. Am citit-o luni, dar m-am bucurat, chiar și așa.

Bogdan-HeiHeLei, tu te gâdili și când vezi oameni handicapați, văd. De mult mă întrebam oare cum arată un om pentru care viața e o glumă...

Bogdan Anshante, strofa aceea NU E SIGUR pentru tine. Ale tale sunt \"superfain\"-urile, \"meseriașele\",\"nașpa\"-urile și \"ultra\"-urile...

impresionată.
plăcut.
un exercițiu \"arheologic\" în cuvânt și simțire.
mulțumesc pentru efortul și... chiar groaza vederii
de vers.

prietenesc,
li

No, Bogdan, doar nu te îndoiești că știu despre ce Adagio ai zis. Din păcate, pe mine mă pasionează originalele, coverurile mă cam lasă... rece.

Acum că mi-ai explicat că pe tine sonoritățile te duc cu gândul la o corabie în largul mării, am înțeles. Pe mine (ce ne mai confesăm, hi hi) același Adagio mă duce așa de ... în mine încât simt că mă sufoc și plâng ca tuta, fără motiv (deh, întâmplări feminine cu clinchet!).

Altfel, să știi că nu mă interesează ce vrei tu să ți se întâmple după ce, eventual, o să te sinucizi, dar, dacă insiști, te pot ajuta să mori (apropos de opium, că numai ce am citit eseul tău). Adică, pe scurt, mă interesezi în viață, prietene, restul ducă-se, chiar și cu riders on a storm, dacă vrei :)

Citim ne pe noi și pe voi. :)

prietenesc,
li

Da. :)

Am citit \"Confessions of an English Opium-Eater\" acum câțiva ani, grație unei profesoare de literatură engleză, oho, mi-a fost dragă până și imaginea de pe coperta cărții. Te felicit pentru acest eseu, îl consider interesant și avizat. Ai grijă însă că abundă de greșeli rușinoase de typo pe care sunt sigură că o să le corectezi (ar fi păcat să nu).

O lectură plăcută, Bogdan și... cum am mai spus, imagini bune ! :)

prietenesc,
li

Eu il iubesc pe Albinoni, fie doar și numai pentru faptul că am auzit că s-a născut cam tot pe 8 iunie.
Îl mai iubesc și pentru că a avut curajul să compună în vremea lui Antonio (pe care, recunosc, îl iubesc mai mult, adică mai mereu). :)
Adagio îl ascult de la mai puțin de un an, când negăsind soluții pentru a adormi plodul nervos ce eram, tata apela la discurile cu muzică simfonică.
Am citit poezia atunci când ai postat-o pe site, chiar imediat, apoi am lăsat să treacă o zi, am ascultat și Adagio între timp, am mai mâncat, am mai plâns, am mai trăit, dar zău - nu am reușit să văd o conexiune între text, imagine și muzică. Nu am avut răbdarea citirii comentariilor anterioare, poate o fi pe acolo răspunsul.

Încă mai cred că doar despre Sonata Lunii am auzit cuvânt bine zis (cum că ar fi însăși luna coborâtă pe pământ - cum bine știi).

Altfel, orice încercare de a vorbi despre astfel de muzică (îmi trece prin gând întrebarea : oare cum ar suna un text despre Carmina Burana!) mi se pare din start un eșec deoarece muzica se vorbește prin sine. Iar asocierea ei e iar riscantă.

Nu știu, e ca și cum aș încălța o pereche de pantofi cu trei numere mai mari.

Poate mă ajuți să înțeleg ce ai intenționat.
Sau poate nu.

prietenesc,
li

iată dovada!

http://www.agonia.ro/index.php/personals/138114/index.html

aruncă o privire, așa, dacă ai chef.
e semn că unele lucruri chiar se întâmplă.

chiar sunt.

reale.

mă întreb dacă nu cumva la rândul meu și eu sunt o gaură neagră pentru o alt fel de alergare a sângelui

și că trăim într-o imensă păpușă rusească

fără ochi fără buze fără timp

li

Dan,

Puterea de a pleca vine uneori din curajul de a pleca rămânând, adică de a nu pleca de-a binelea.
M-a atras forma simplă și curată a poemului tău și durerea ideii.
Personal nu aș fi optat pentru formula cu indicații \"iată\".

Un poem cu văz pe dinăuntru.
Te îmbrățișez pentru el.

prietenesc,
li

P.S. Scriind titlul acestui comentariu, mi-am adus aminte că am și eu o poemă despre asta, cu titlul \"numai plecat rămâi\". Acum înțeleg și de ce îmi plăcu așa de mult. :)

La limita dintre metaforă și cercetare detașată eseul tău. L-am citit cu plăcere, notându-ți însă și implicația în el. Pe alcouri cred că ești chiar prea implicat, adică oarecum pătimaș. Spun prostii: nu știu cum s-ar putea scrie \"la rece\" despre dor. Și nici nu cred că aș avea nevoie. :)

prietenesc,
li

Victor Vi,

Da, nu greșești și îți mulțumesc pentru răbdare, clipire și înțelegere. Mai ales pentru cuvântul \"realitate\" din comentariul tău. :) E premisa corectă! Să știi că de acolo au pornit toate versurile, de la final, cred că nici măcar eu nu mi-am dat seama de asta. Tocmai de aceea postez aici: deseori, primesc imaginea mea în oglindă.
Mă mai bucur și pentru că te-ai oprit la strofa aceea, din carnea mea... (PS La explicația ta, de acolo, am tăcut. Semn că am înțeles).

prietenesc,
li

Anele,

Bănuțul acela e un ort. De aceea cred că te-ai scuturat. Nu-mi trebuie decât doi, pentru cele două căi ale vederii. Închise.

Mulțumesc, Anele. Și eu te citesc în ascuns.

Ramona, nu mă lua întotdeauna în serios. Deseori exagerez. Zice lumea. :)

Dana, ai scris frumos. Aș renunța la strofa cinci. Dar e strofa cu miros. Ce mă fac?! :) Mai cercetăm. Mulțumesc pentru văz.

Andu, promit să fac și pentru personalitatea ta un refren, gen I\'m blu-da-bă-di-da-bă-da
booo-baaa-dili-dim-dili-da!

Cât despre tendințele mele dictatoriale, să știi că nu ești primul care zice. Diferența e că altora le-a plăcut! :) Șfichiul versului pe obraz! Adevărul e însă că din hituri prinzi mai întâi refrenul :) Cântă-mă, deci!
Mulțumesc.

prietenesc,
li

Adică, da, Mihaelă.

Oricum nu știu dacă la început fu oul sau găina,
știm însă sigur că Ramona a văzut aripile
încă înaintea luminii.

:) Remarc posibilitățile de interpretare multiple pe care le lasă acest poem. Adică după cum ni-i firea fiecăruia.

prietenesc,
li

Radu Ștefan și Daniel (toți trei adică),

Trecutul amanetat înseamnă un prezent mai vertical ! Zău așa.
Și un viitor încă mai liber.

Mulțumesc pentru pășire aici.

li

P.S. Cred că totuși \"Ștefan\" îmi place cel mai mult.