Dacian Constantin

Răzvan,
Dacă nu am crede în germinări noi, n-am ști să murim.

Cornel,
Analiza ta îmi este de folos de fiecare dată. Mă bucur că ai simțit că am tăiat din carnea mea cea încă vie. Așa am făcut și așa am de gând să fac. Iar despre titluri, da, ai dreptate. Te rog să mai apari când poți. Am nevoie.

Mulțumesc.

li

cred că formula seamănă prea tare cu cea prezentă în Respirările lui Nichita. Altfel, e interesant. Mi-a plăcut mai mult Scrisoarea a șasea.

Mulțumesc pentru acel pic adânc de atenție și pentru neuitarea definitivă. Știu că ai văzut!

li

Tu zici dintr-un adânc înspre care se amețește privind.

Înnobilând zici.


li

\"îți așezi uniforma pe umeraș precum copilăria pierdută, și amintirile netrăite... \"

desigur, Nicolle, nimic nu e pierdut, atâta timp cât au mai rămas amintiri de trăit. Mulțumesc că ai trecut pe aici.


li

este una dintre activitățile mele preferate. ar putea fi chiar o definiție a vieții, Tamara, această cochetărie cu moartea.

am schimbat titlul, lăsându-l ca subtitlu.

mă bucură prezența opiniei tale aici.

li

a la Ted cu garnitura de viu.

vreau sa stii, Muntele, ca mi-a aproape cantat poemul tau, de o vioiciune sprintara intru spirit si miscare ondulatorie de toamna in toate regulile-neregulile, contorsionand rima in asa fel incat sa nu para nici veche, nici ingrozitor de noua.

In traducere,
Muntele,
eu ma catar pe coloana de piatra a acestui poem
sa vad mai bine
in zare!

zau!

li

Ultimele două versuri sunt memorabile. De-a dreptul, Ștefan.
Cu ciudă le-am privit și, așa cum se întâmplă cu un vers bun, mi-a și rămas în minte.

Am obiecție pentru primele două versuri, deși nu rimează, par a rima, au același ritm, nu știu, fă-le ceva. La fel și la domnitor / fântânilor.

Te rog să revezi. E un text foarte bun. Spune-mi, așa ai vrut?! Cu un fel de rimă și ritm?! Sau cum?! Sau doar mi se pare?

și mă refer la:

- dureros de dulce

- jam session poetic

- oțelul tău de toledo

- ogoiește - care numai a alinare nu sună

- pe - lăsat separat, aiurea, ca vers de sine stătător

părerea mea?!

sunteți chinuiți împreună:)
separat, intru cu plăcere pe textele voastre!

ah, să nu uit: titlul e al unei melodii a iubitului meu :)
(Damien Rice, adică!)

în zilele în care norii - și nu NORI

cred :)

îmi place când ești nervos, spasmodic și tăios.

ca aici, adică.

aproape uman, zic. (pe înțelesul meu, adică!)

- \"hrănito\" se scrie \"hrănit-o\"

- EGRASIE - e IGRASIE, de fapt

- ideea mi se pare subțire, cu o ironie căutată, scremută, plus un soi de frustrare sexuală ce reiese din spatele cuvintelor

- sună a scriere de liceu, deși am mari dubii deoarece liceenii sunt mult mai liberi și mai inovativi

pe scurt, e patetic, trist și nicidecum de încadrat la \"poezie\".

Maria,

E important ca macar unui om sa i se potriveasca macar un vers macar o singura data. Altfel, ce rost ar mai avea?!

Ma bucur ca ai trecut.

li

măcar am aflat cu ce animal te identifici.

și oricât respect aș avea pentru forma fixă
sau,
tocmai de aceea,
consider rima \"doamnă/toamnă\" de-a dreptul
inacceptabilă
în 2006.

nu argumentez de ce, că se știe, nu?!

Ceea ce ai făcut aici se numește tablou.
Deoarece reușesc să VÃD acest text.
Sugerez ca data viitoare să dai atmosferei o idee mai clară.
Nu spun că ea lipsește de aici, spun doar că nu ea vine în față, ci atmosfera. Pentru că la desen ești minunat. Folosește desenul ca să îți susțină ideea, și ideea - nu desenul - să iasă în față.

Am încredere în modul în care vezi.

li

Andreea,

Chiar nu știam că sună a Augustin acea zicere, deseori mă gândesc că sunt o sumă de lecturi și o avalanșă de viață și că ar trebui să mă străduiesc să fac în așa fel încât să existe totuși o linie demarcatoare între ele, deși, cumva, au nevoie una de alta. Îți mulțumesc pentru încredere și pentru truda VEDERII.

LiDaBob,

Dimpotrivă. Această scriere a curs lin (și îți spun sincer pentru că n-are sens să minciunesc), aseară, pe parcursul a mai puțin de două ore, timp în care, ce-i drept, am fumat și am mâncat - incalificabil! - ton din conservă, de unde și strofa cu pricina. :) Nu obișnuiesc să povestesc despre travaliul scrierii mele, în orice caz - dacă există vreun transpir, acela este interior și se întâmplă, oricum, și în afara actului scrierii, mi se întâmplă mereu. Adică, trăiesc, mai pe scurt, ceea ce, da, înseamnă și inspir, și respir, și transpir, și căutarea diamantului de care zici. Acum chiar n-am forțat și chiar am dat măsura realului meu, ba chiar îmi pare rău că nu ai văzut așa.


prietenizator,
li

dar Amerigo e, așa cum sunt convinsă că știi, VespuCCi, cu doi de CC, cam ca la CC Catch.

adică, mă gândesc, că eu pot să spun \"gozilă\", că, deh, e după \"gozzila\", mare chestie, americănism, dar Vespucci, e totuși unul dintre cei mai mari navigatori, cu puternice conexiuni cu Lumea Nouă, cu oareșce de mile de coastă în privire, plus un oarece curent ecuatorial. :) Ce, nu?!

În rest, îmi place ultimul vers.

prietenoșind,
li

Alice Drogoreanu: e minunat că poți vedea sunetele acestui text. Mulțumesc.

Dan Cârlea: Îmi place \"Alinou\", nu mi-a zis nimeni așa. Altfel, nu cred că poezia - oricare ar fi ea - suportă comparație cu o altă poezie.

Ștefan Ciobanu: Așa e, vreau mult, cer mult, dau mult. Să transpire cititorul, așadar, că nici mie nu mi-a fost ușor. :)

prietenesc,
li

să bântuie firescul printr cuvinte,
întrupându-se într-un alt firesc,
cel al cititorului.

așa înțeleg să trăiesc eu uneori.

mulțumesc, Elis.

li

Tamara, într-adevăr, ar putea dispărea ultimele patru versuri, dar am simțit nevoia de explicitare - ce-i drept, previzibilă - și deocamdată las așa. Îți mulțumesc.

Adrian Firică,

Îți spun doar că am surâs, apreciind urzelile!

Păcală,

De data asta chiar nu-ți iese să mă păcălești!

Ioan,

Oi fi văzut-o tot la mine, dar n-am pretenția să-ți mai amintești:)! Totul trece.