Dacian Constantin
Verificat@dacian-constantin
andrei, dacă practic ai văzut ce se întâmplă este excelent. nu cred că e nevoie de un păpușar care să strunească vieți. nu asta a contat aici. mulțumesc.
Pe textul:
„Toate navele au plecat din port" de Dacian Constantin
Recomandatconfirme sau să infirme asta. nu se poate să nu îți placă și ție.
mie nu mi-e frică de eliminat. e cel mai important lucru.
e coerent, are punctele puse exact unde trebuie. adică e fragmentat și dinamizat, în același timp. bine, dacă tu ai ce ai cu titlul ăsta, nu mai zic nimic. :)
însă ai putea să-l pui la subtitlu, dacă face parte dintr-o serie. mare chestie.
titlul însă să se refere strict la ACEST poem.
pentru că e un poem. așa văd io.
Pe textul:
„Miercuri 02" de herciu
primele șase versuri - pe care eu le văd foarte bune acum -
și utimele trei
cu typo la \"ar trebuie\"
și poate și un titlu mai muncit
Pe textul:
„Altă iubire, alt alfabet" de Carmen Sorescu
altfel, să știi că atunci când pare că scriu ceva răutăcios, știu că se poate mai bine. :) zău. e tot o formă de iubire și asta.
și vezi că ai greșit acolo, ea la. adică l-a. :)
Pe textul:
„Miercuri 02" de herciu
eu când văd Icar mă gândesc la poeziile de când eram șoim al patriei.
habarnam de ce. posibil să fi citit ceva pe atunci, că citeam de tinerică.
acum, ce-ar mai fi de spus e că Luca
Icar
Dumnezeu
și
sâmburii
sunt prea mult pentru un singur text
cu titlul preluat din agendă.
Pe textul:
„Miercuri 02" de herciu
îmi place?
da, îmi place. am pornit cu neîncredere și am zis: ok, dacă reușește să îmi țină conexiunile neuronale lipite de el, îi spun și Silviei. și cam așa s-a întâmplat. vigoarea lui constă în faptul că își alege acest ton confesiv și nu vrea să demonstreze nimic.
și poate chiar și adoarme așa, obosit, dar liber, în fața noastră.
Pe textul:
„somnifer" de silvia caloianu
Recomandatatunci când noi facem, noi dregem, cu valoare de absolut, general valabil, aceeași oală și autorul care el știe bine despre toți și așa și spune. nu știu dacă am exprimat bine, dar înțelegi la ce mă refer. vorbim ca orbii, strângem fructele, ne e foame. îmi denotă un soi de pseudofilosofie, nu știu cum să-i zic. înțelegi la ce mă refer?
altfel, fac lipici pe detalii și pe acest exercițiu al tău cu maximă atenție asupra lor. se simte asta.
și finalul foarte frumos și puternic. zic io.
(pânza de maci în scorbura nărilor -------- e extrem de complicat)
Pe textul:
„răgazul narcozelor" de dan mihuț
Ioana, nu știu engleză, după cum vezi, te rog să mă ierți. :) CHEN, așa-i.
să știi că am meditat la sentimentul fraternității, nu am glumit.
mulțumesc și io.
Pe textul:
„Toate navele au plecat din port" de Dacian Constantin
Recomandatîi lipsește andei tale:
impactul pe care îl are ea asupra ta
sau nu neapărat impactul, ci măcar - ce face ea din tine -
sau cum te raportezi tu la ea,
ceva de genul ăsta, înțelegi?
ar prinde viață, mă gândesc, pentru că așa se aude vocea tuturor
dacă te-ai implica,
s-ar auzi vocea ta și
ăsta
s-ar putea să fie un lucru bun.
în plus, ai fi și tu mai onest că nu degeaba ai ales să spui despre ea
trebuie să-ți fi făcut ea ceva.
aici, astfel, e doar un observator rece.
mă gândesc.
Pe textul:
„Alt poem prozaic" de andrei dragomir
după care aș spune că, în fond, între clape și sânge
nu e nicio diferență:
și clapele, și sângele vibrează la fel când viața intră în
allegro.
dar altfel, ioana, orice om ar trebui să învețe să cânte
la un astfel de pian pe care, uite,
cred că îl cam purtăm fiecare în noi.
unora nu le e greu. :)
Pe textul:
„tu ce ai face dacă ai fi un pian" de ioana negoescu
primele șase versuri le-am scris acum o lună și ceva, dintr-o dată, dacă se poate spune așa. apoi, peste o săptămână, am scris următoarele două și alte prostii. am tăiat prostiile (cât m-am priceput) și a mai trecut o săptămână sau ceva și am scris restul. :) mă bucur că ai descoperit primele șase versuri, deci. mulțumesc.
Pe textul:
„Toate navele au plecat din port" de Dacian Constantin
Recomandatceea ce mă bucură, Diana Ciurtin, welcome back. trage-ți sufletul un pic. :)
George, și eu am văzut inițial finalul cum ai spus tu, însă am ales repetiția lui \"și\" pentru un soi de subliniere, înțelegi tu. mulțumesc pentru răbdare și analiză.
Pe textul:
„Toate navele au plecat din port" de Dacian Constantin
Recomandatdepinde cu ce aparat privești
mie titlul mi se pare jucăuș, însă nu foarte.
este o asumare liberă și fără ornamente, deci veridică.
adică nu poți scrie un astfel de text, dacă nu simți EXACT AȘA.
ceea ce îl face, deci, credibil și, deci, măcar din acest punct de vedere, valoros.
ai fi putut spune pistol. însă faptul că ai zis pistol cu apă i-a atenuat gravitatea, a evitat sforțarea, a aerat, lăsând, în același timp, o umbră de genul \"și dacă vorbesc serios? și dacă din pistolul cu apă ar ieși un glonte?\" pentru că, de obicei, scenariul e exact invers: pistol real și gloanțe oarbe.
este un soi de umplere a golului de care zici
printr-o aparentă joacă de-a comuniunea.
ca o iubire, aproape.
zău.
așa văd io.
Pe textul:
„deci" de Dana Stanescu
spune-i \"livada de la începutul lumii\"
Pe textul:
„Captiv în paradis" de Laurențiu Belizan
e prea puțin.
îmi plac textele zgârcite, dar chiar lipsește exact ceea ce te-a îndemnat să scrii.
ai fost un pic fricos:)
nu-mi place cum se topesc staminele macului
care de fapt e soare
în ochii iubitei
e mult prea liric și încurcat cumva
dar nu zic să renunți la tablouri:)
ce este livada de sticlă?
Pe textul:
„Captiv în paradis" de Laurențiu Belizan
pentru că nu spune nimic
și e prea relaxat
așa se poate scrie oricum oricând despre oricine exemplu
chiar și io
de fiecare dată când mă uit la victor
simt că pe spinarea mea
se organizează tabere militare
victor își aprinde țigara slim
duce țigara slim la buze
pe mâna lui victor verigheta
strălucește ca o promisiune
victor visează la o amantă bună cu pulpe lungi
și fără prejudecăți
gulerul scrobit al cămășii
îi lasă cercuri pe gât
de exemplu. și pot continua așa.
dar nu înseamnă nimic. le puteam pune sub formă de propoziții și era un fragment descriptiv de proză. cam asta.
Pe textul:
„Alt poem prozaic" de andrei dragomir
Laurențiu, nu știu dacă este un text al credinței în iubire, dar dacă ție așa ți-a rezonat, eu mă bucur.
Petruț, să trăiești cu numele! :) Poate primul vers să pară forțat pentru că am riscat o metaforă acolo. În rest, cu atenție m-am străduit să nu las urme de așa ceva. Mulțumesc pentru păreri.
Pe textul:
„Toate navele au plecat din port" de Dacian Constantin
Recomandatmă bucur să citesc barac pentru că barac citind găsesc scriere inteligentă
și fragmentul pudrării cu cenușa în noaptea de revelion mi se pare desprins
din filmele alea care probabil îți plac și ce să mai zic vezi și tu că e cald
și toate ard și-n fond din asta vine cenușa
Pe textul:
„cenuși" de Ioana Barac Grigore
nu-mi place giulgiul - previzibil
nici ștanțat pe retină imprimat pe retină totul se întâmplă pe retină
ba nu
totul se întâmplă în vârful degetelor
dar prima strofă e candidă și curată
ca o piatră nouă proaspăt spălată de ploaie
și care se usucă așa încet încet știi tu în soare
Pe textul:
„iubirea înseamnă să vezi minunea din celălalt înaintea minunii din tine" de ștefan ciobanu
ca să zic așa
nici mie nu-mi place finalul tău așa cum nici ție nu-ți place finalul meu
dar, hei, nici mie nu-mi place finalul meu, așa că nu m-ar mira ca nici ție să nu-ți placă finalul tău
e previzibil, de aia.
:) altfel, textul e ventilat și am venit să îți spun că l-am citit și că am ochi căprui și nici nu-s poetă.
(îmi place că ai zis că universul e asemeni unui urs. eu mereu l-am văzut ca pe un vapor)
Pe textul:
„Poem verde" de Albert Cătănuș
