latex

Mi-a placut mai mult :
\"inima bătându-ți în spate
ca un dușman\". Poate o mai perii pe la inceput si final, ca ar fi mistocuta.
Nu am inteles partea cu \"inimi bie\"
Si \"serverele cliposind galbui\" suna frumusel.
Nu mi-a placut aia cu \"cota alarmanta de fericire\", suna usor scolareste, prea naiv cumva. :(

făurită din verde de semafor [îmi place cum descrii aici libertatea, sau sentimentul ei: \"verdele nu verdele nu / verdele nu minte niciodată\", pentru că induci certitudini]; din semne aparent golite de semnificație: \"meduze cu inimi bie încă moi. lapte cald. servere clipocind gălbui.
curenți vii de cozile cărora zdrăgănesc cutii de conserve. goale\", \"inima stoarsă ca un coș\".
un text fluid, de la un capăt la celălalt, în ciuda elementelor concrete care susțin această impresie de fluiditate.
mă bucur că ai revenit, îmi lipseai.
Adela

Dan Cârlea, nu mă interesează termenul \"miștocuț\" și nimic afliliat lui. De periat nici atât. Ce îți sună școlărește, nu e din vina mea.

Adela, n-am plecat nicăieri. Mă bucur că ai văzut un fluid. Aveam nevoie.

li

fericirea atinge cota alarmanta a zilei si as putea sa uit ca verdele care nu minte niciodata induce ideea permisivitatii care vine din afara catre inauntru. ceea ce nu se leaga cu ideea inimii dusman, care se razboieste singura, fara nevoie de adjuvante.
e flexibila inima ceea, ca si textul asta. latexul insusi e un semafor, nu?

Primele două versuri au \"puls\". Suspansul crește de la o secvență la alta. (\" puls egal. meduze cu inimi bie încă moi. lapte cald. servere clipocind. ...cutii de conserve. goale. respirare\"). Mă pregătesc pentru o explozie. Mă aștept la o răbufnire de culoare și... sunt împroșcată cu supurația unui coș. Oricât de atipică ar fi analogia, efectul e dizgrațios. Surpriza e și mai mare când o dregi cu splendoarea:
\"inima bătându-ți în spate
ca un dușman\".
De bine,

e special. :)

Mădănică, latexul însuși sufocă. dinspre afară înspre înăuntru.

Cătălina, îmi plac surprizele. Cui nu-i? Mulțumesc pentru timp.

li