nod la cravată

\"nu fugi
rămâi doar cât îi fac iubirii
un nod la cravată
să o sugrum senină
așa ca din greșeală\"

nu ca mi-ar fi placut doar partea aceasta din poezie, e delicioasa toata (chiar ca-ti vine s-o mananci cat e de proaspata si imbietoare:)), dar aici am vazut actiunea prinsa pe o caseta intr-un cadru familial, cu atata dragoste:)

Drag,
Lizush

am simțit cu fiece oscior versurile tale,plus că mai e ceva care parcă a rămas nescris, plutind ca o aură în jurul poemei.
libertate - strigă fiecare literă:)
abia am intrat și deja este necesar acum să trec și pe la celelalte scrieri ale tale postate azi:)
zâmbind,

Vladimir, de obicei fac universul părtaș la simțirile mele și nu mi-e teamă.
Sper însă că nu ai vorbit serios cu meduzele, știu povești prea frumoase cu ele :) Îmi dă încredere în mine steluța și mă invită să mă port responsabil atunci când postez altă poemă către irișii voștri. Mulțumesc !

Lizuș, e minunat că ai surprins și cadrul familial. Voiam să se simtă și asta cumva. Simțire fină, ca de obicei :) Și prea frumoase cuvinte. Mulțumescu-ți !

Tiza, acum că am aflat că, pe lângă Livie, îmi ești și Alină, nu pot decât să mă bucur sincer către copilăresc de vizitele tale. Mulțumesc pentru rezonanță și...

conclusiv,
ca de obicei, nu știu (sau nu vreau să pot să știu) să vorbesc despre ceea ce scriu! :)

Să mai treceți!

prietenesc,
Livia

Oare? Adie un vînt de schimbare? Ador ucigașii tandri. Cînd iubirea nu moare la vreme kill it softly. Fără nici o remușcare. Ai încredere în fluturi.

dezleg parâmele și înham fluturii
la emoții nescrise

Da, adie și vânt de schimbare, că doar tocmai de aceea există și costum, și cravată.
Fastul morții iubirii.
Terifiant, nu?
Noroc cu fluturii, da. Și cu parâmele. Atât ei, cât și ele reprezintă o deschidere pentru mine.
Un zbor și o eliberare.

Mulțumesc pentru fina înțelegere și empatie cu versul meu(sau cu pretenția de vers). :)

prietenesc,
Livia

Daca ai stii cat de mult mi-a placut poezia asta probabil ca ai fugi sa nu te intoxic cu un comentariu din-asta care te lauda.:)
\"între noi un dor adânc
de-a fi în celălalt
fără chirie\"-pot sa nu mai comentez, please?:D

Dana, poți să nu comentezi, desigur :), dar nu ai voie să nu mai treci pe aici! Așa că te aștept... Să știi că și eu te citesc pe ascuns... Tinerețea ta umblă însă fără cravate și fără farduri. De aceea și este atât de frumoasă.

prietenesc,
Livia

P.S. Intoxică-mă! Poți? :)

(să nu mai zici așa verbe! nu cred că poți să mă intoxici)

Ca să scapi de această iubire corozivă, înhamă-ți fluturii la șaretă și eliberează-te: zbori în înalturi, ascunde-te după un nor sau, mai prozaic, într-un cătun uitat prin stufărișul din Deltă...

exact acolo voi ajunge, Dorun, în două zile, nu mai mult, voi sta o vreme cât s-ascult minunile sălbatice ale Deltei cum șterg orice urmă de iubire corozivă! :)
Empatic mesaj!
Mulțumesc de semn!

prietenesc,
Livia