Cuth Hajnalka

Viața se dezvăluie Trecerea timpului devine irelevantă Conștiința colectivă din care fac parte Ajunge la maturitate Și roadele ei salvează pământul, Iluzia morții se pierde în

Palmele-mi respiră muzică Și-apoi cântă pe o foaie albă pură Cuvinte mari și mici, ce sună lin și curat, Sufletu-mi e plin de proză neinterpretată, Așteaptă un semn de la dirijor Dar nimic!

Frumusețea mea a obosit De-atâtea strigăte ce-ndură, de lumea asta suferindă Aș vrea să pot să duc povara lumii Dar nu pot… Mă împiedic în gropile neasfaltate, cu smoală neagră-cenușie Pe

Fluturii își scutură magia La sfârșit de vară, Florile-mi zâmbesc adio Și îmi lasă sămânța speranței de noi primăveri Sufletul meu de artist seacă de dorul de a zbura Gândurile mele aduc ploaia

Berzele joacă un dans de rămas bun pe cerul vast, senin Clopote se aud în larg, Duminicile sunt sfinte la țara D-zeu e mai aproape decât aș fi crezut Adierea caldă îmi aduce aroma de fân

Barza se plimbă grațioasă în grădina plină cu flori vii Aș vrea să fiu ca ea lipsită de griji, Dar sunt încărcată de cuvinte grele Ce mă trag la pământ Buzunarele-mi sunt pline de chicoteli

Scrisul e o boală incurabilă, Un virus ce n-am cum să-l opresc Un blestem ce zace în mine… Cânt să mă vindec de harul primit Cânt pentru tine Și scriu pentru mine Căci mor de

Este o zi obișnuită de miercuri, se aude zgomotul unui meci foarte agitat în fundal. E campionatul de fotbal, iar. Hmm au trecut patru ani! Părea că era ieri când ne-am certat că nu avem plasma și

Sufletu-mi e un copac Cu dese ramuri și-ncâlcite Ce văd lumina mai opac De mari furtuni fiind zdrobite, Inima-mi e un izvor Ce din iubire izvorăște Curge lin și mai cu dor Când la

Încerc să șterg smoala de sub unghii, Dar nu pot A rămas înfiptă în carne De când mi-am săpat drumul uitării, Mulțimile de pe străzi își târăsc inimile ostenite ca-ntr-o zi de luni Doar

Umbrele joacă piruete în sufletul meu Și scot la iveală secrete nescrise, Gustul iubirii se pierde în șoaptă. Aș vrea să fiu sacoul de stofă dură Ce-l purtai în toate anotimpurile Îl agățai

Ador mirosul de ploaie de vară Diminețile liniștite, când praful zilei de ieri s-a risipit Când inima mea e plină de-o bucurie surdă Pe care doar eu o percep tulburată, Ador zâmbetul fetei de

Un gol imens îmi cutreieră sufletul E un întuneric des de nepătruns O rană sângerează și umple o mare roșie De-atâta amar de suferință, Îți pătrunde în fiecare atom al ființei. Carnea de pe