~ apusuri ce schimbă dimineți ~
serile, privesc de pe prispa casei adormite apusul de soare cum împarte cerul în mii de tonuri pentru fiecare dintre noi câte un contrast, diminețile, simt razele soarelui cum schimbă florile
CHCuth Hajnalka~ Suferință ~
o suferință din străbuni sălășluiește în mine, o port în fiecare zi mă face mai vie fericirea mă amorțește o alung, ființa-mi orbită plutește prin frânturile cerului, încerc să
CHCuth HajnalkaSă fie lumină!
ești un miracol ușor ce-mi înflorește în sânge îmi curgi prin gânduri în șuvoaie renăscute de sens de când am învățat să mă iubesc am cunoscut adevărata iubire, prin tine se-mplinește
CHCuth HajnalkaCum să ne iertăm pentru toate lucrurile pe care nu le-am făcut?
cum să ne iertăm pentru toate lucrurile pe care nu le-am făcut? am trăit cu simțăminte artificiale atâtea apusuri și dimineți neatinse, fără să știm cine suntem cuvântul “EU” l-am rostit
CHCuth HajnalkaCuvinte nerostite
În seara aceea păreai oarecum altul, aveai chipul tăcut, ochii mai triști ca altă dată. Îti simțeam sufletul greu și nu știam cum să-ți spun "sunt aici!" Simțeam că mă privești, dar știam că nu mă
CHCuth HajnalkaIubiri in penumbră
mă chinuie foamea unei iubiri neîmplinite ce așteaptă-n penumbră de lume ascunsă apare uneori în ochii tăi e o licărire verzuie mai aprinsă o scânteie ce tălpile-mi aprinde as vrea să fug spre
CHCuth Hajnalka~ Ședința ~
e noapte iarăși stelele mă invită la ședința plenară unde universul încearcă să mă convingă că tot ce fac e de prisos viața e o schiță mâzgălită de timp iar cu cât te zbați mai mult cu atât
CHCuth Hajnalkadacă toamna mi-ar vorbi
dacă toamna mi-ar vorbi mi-ar spune că e firesc să lași frunzele să cadă copacii nu se străduiesc să-și înece umbrele ele își schimbă forma o dată cu dansul soarelui dacă toamna mi-ar
CHCuth Hajnalka~ Voi pleca ~
încerc să fac cărare din pietrele ce-mi ies în cale prinsă-n anotimpul veșniciei străbat lanul vieții unduit de vânt cu sufletul inundat în sclipirea lunii iar mintea îngrădită-n jurul
CHCuth HajnalkaPe prispa gândurilor
- Pe prispa gândurilor - Stau pe prispa gândurilor mele O lacrimă necoaptă mă leagănă ușor Mă duce-n gheenă și-napoi la stele Mă duce de-a umăr, mă ia de pe pridvor, Mă poartă-n bezna eului
CHCuth Hajnalka~ Toamna mai e ~
când s-au hotărât să se despartă lucrurile cunoscute atunci am ales să plec în necunoscut, trandafirul bolnav din grădina uscată mă scaldă în iubire o ultimă dată, fântânile îmi vorbesc despre
CHCuth HajnalkaDesăvârșire
atunci când simt că exist neființa plutește la un pas de mine mă mai gândesc la tine uneori, dar știu că e doar un joc al minții plictiste și tu dispari în zori apoi, rămâne doar momentul de
CHCuth HajnalkaGlastra inimii
e o zi de luni și vară, mă scald în smâlcuri toride de gânduri credeam că ploaia de ieri le va duce-n șuvoaie departe, dar cum ochii i-am deschis, la primul ceas al dimineții le-am găsit cu
CHCuth HajnalkaNu știm cum să fim noi
ne pasă de sufletele noastre spunem minciuni doar pe jumătate, în lumea în care onestitatea e un viciu, faima o virtute. ne îmbracăm în haine albe să ne ascundem slăbiciunile, vorbim mult
CHCuth HajnalkaCugetări în noapte
Plânge cerul când mă vede Căci salvare n-am cum să-i aduc Luna stă și ea de veghe I-aș zâmbi, dar nu apuc Mintea oarbă se tot întrece Și nu ajunge nicăieri Sufletu vrea să mi-l sece Să mă
CHCuth HajnalkaPlouă cu lene
casa răsuflă ușor, ploaia cerută de florile suferinde a răcorit țigla veche cu mici crăpături ce îngăduie stropii mai curioși să invadeze podul casei unde-mi ascund grijile. cu toții am vrea să
CHCuth Hajnalka- zile mai lungi -
ne-am născut fără să vrem într-o lume care ne-a învățat ce să nu fim, straturi de dogme, credințe, recenzii netrăite se depun precum cenușa sub unghii și intră până în carne haosul monden te ia
CHCuth Hajnalka- vreau să gonesc norii de pe cerul meu -
câteodată doare viața așa fără motiv vrei doar o bucată de fericire, dar nu știi cu care lingură să o mănânci langoarea îți posedă privirea iar eul tău țipă neauzit în spatele retinei, tot ce
CHCuth HajnalkaÎntre lumi
Simt o lume deasupra mea O lume în care suntem noi înșine O lume în care suntem nemuritori, În zile în care nu trăiesc Scriu viața așa cum nu e ea Și vinu-l sorb încet ca și cum e făcut doar
CHCuth HajnalkaAcolo
Vreau să plec acolo unde se termină cărările acolo unde pot să ating cerul, umbra unui stejar crescut din bătrânime să-mi fie loc de casă și ramurile lui să-mi fie acoperiș, liniștea să-mi fie
CHCuth HajnalkaUna cu lumina
Când razele-ți trezesc pământul Zâmbesc și eu în taina dimineții Și în stupoarea-ți vasta nu aflu nicidecum cuvântul Să spun eu adormite-i lumi de frumusețea vieții, La pas cu tine mă
CHCuth HajnalkaTristețea are frumusețea ei
îmi place să stau în patul ce miroase a noi unde îmi alin tristețea în zile fără rost când primăvara nu înseamnă nimic, când plimbarea în grădina fără capăt nu-și mai are menirea flori de cireș
CHCuth HajnalkaBunica
Tu ești lumina ce nu apune Ești floarea ce sărută cerul Cu ochi blajini ce vor a spune Că mie vrei să-mi dai eterul, Tu ești pământul ce nu cere Doar dai și dai din belșug Până ce sămânța
CHCuth Hajnalkavis viu
~ vis viu ~ împart cerul în bucăți și-mi iau câte o porție de albastru atunci când soarele plânge că nu te poate vedea, laleaua galbenă primită de la tine se-ntreabă unde-s furnicile ce-i
CHCuth Hajnalka