Poezie
Liberare
1 min lectură·
Mediu
Palmele-mi respiră muzică
Și-apoi cântă pe o foaie albă pură
Cuvinte mari și mici, ce sună lin și curat,
Sufletu-mi e plin de proză neinterpretată,
Așteaptă un semn de la dirijor
Dar nimic!
Ochii mei strigă versuri neauzite
Ce se pierd în apusul infinit
Suferința îmi mângâie încet inima fragilă
Și simt cum mă doare,
O durere ce bate mereu la ușa sângerând a zilei de azi,
Prăbușirea o simt ca o reverie nemiloasă,
Aștept un sfârșit istovitor
Sunt la limita zorilor
Dar nimic!
Îmi deschid plămânii,
Plumbul ce s-a așternut e prea încărcat
De autocritică și nesiguranță
Căderea devine penibil de lungă și chinuitoare
Doar îngerul creator din mine mă poate salva,
Hai coboară la mine
Atingerea ta vindecătoare îmi va aduce liberare!
*
Si mă scald in lumină…
001.183
0