Ultima amintire

O tanka frumoasă, care transmite mult chiar și fără imagine. Am așa, o deformație, la haiga și taiga, citesc textul încercâmd să-l separ de imagine. Și îmi place când grăiește și fără, dar și când se îmbină frumos cu fotografia, cum e cazul acestui poem. Bravo, Cristina!

știi că am fost plecată un timp scurt. m-am gîndit la tata și mi-a fost dor de el. nu o să îi arăt această tanka ca să nu îl întristez. aici am mers mai departe cu imaginația, și pentru fetița din fotografie doar umbrela a rămas amintire. tatăl ei a murit cînd ea era mică. nu îmi place luna februarie și de obicei o asociez cu lucruri triste. nu știu exact de ce nu îmi place această lună, dar nu o simt benefică. cele două umbrele roșii arată viața, iubirea pură. m-am gîndit că vine și ziua îndrăgostiților și pentru mine această exprimare în vers este cea mai potrivită. mulțumesc de semn Loredana, posibil că și tu îl iubești pe tatăl tău.

cu drag, Bia

Reușit poem, reușește să stârnească emoțiile. M-a purtat departe, până la înălțimea fetiței cu umbrelă roșie. Iar tata era, de fiecare dată, aproape de mine...

tincuța

mă bucur că ți-ai amintit de tatăl tău. oricum, tu vei rămîne fetița lui, și nimic nu va schimba asta. îți doresc o zi frumoasă mîine

cu drag, bia

privesc fetița din perspectiva tatălui: rămâne tot fetiță de și ea are, la rândul ei, o fetiță. Sper să-i rămână și alte amintiri, frumoase, despre tata.
Cât privește ziua îndrăgostiților spiritul ei, pentru mine, este un import de aiurea ce nu are de a face nimic cu mine și , sper, nici cu cei ce-mi sunt dragi mie.

Nicolae, să te bucuri de toate fetele tale pînă la cele mai adînci bătrîneți. îți mulțumesc de popas.

cu drag, bia