CMCristina-Monica Moldoveanu
Verificat@cristina-monica-moldoveanu
Bucurestimuzelealbe.wordpress.com
„nervus rerum gerendarum - mi-ți-i, ni-vi-li, etc.”
Născută în București, pe data de 16.02.1971. Absolventă a Universității București, facultatea de Psihologie. Preocupări literare - public din 2007 și texte pe suport electronic public din 2010. Am visat să scriu, în special descrieri ale frumuseții naturii, ale locurilor dragi din amintire sau chiar basme încă din copilărie (uneori…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Sunteți generos cu poeziile mele domnule Traian.
Vă mulțumesc oricum pentru frumoasa interpretare și pentru steluță.
Vă mulțumesc oricum pentru frumoasa interpretare și pentru steluță.
Pe textul:
„Recviem pentru somnul de zi" de Cristina-Monica Moldoveanu
0 suflu
ContextMulțumesc domnule Traian, mă bucură aprecierea dvs. dar poemul meu e mai cenușiu, mai trist.
Pe textul:
„Roata norocului" de Cristina-Monica Moldoveanu
0 suflu
ContextMulțumesc pentru semnul de lectură domnule Traian!
Pe textul:
„de la una la alta" de Cristina-Monica Moldoveanu
0 suflu
ContextComentariul și aprecierea dvs. mă onorează. M-au impresionat mereu mestecenii.
Pe textul:
„Var nestins" de Cristina-Monica Moldoveanu
0 suflu
ContextMulțumesc pentru părere. Cred că totuși ai înțeles că nu am încercat nimic polemic. Fiind un text scurt, la categoria "gânduri", nu este un eseu și nu are arugumentare solidă. Nu este dezvoltat, fiindcă dacă l-aș fi dezvoltat nu cred că ai mai fi văzut contradicții în el,(dar ar fi trebuit să fie vreo 100 de pagini și de fapt poate și atunci ai fi văzut...) există aici unitate și coerență.
Și nu are nicio legătură cu poezia mea sau cu "stilul" poeziei, sunt gânduri despre modul în care percep eu poezia în general, note comune pentru orice fel de poezie. Concepții științifice sau filozofice perfect coerente nu există din câte știu eu. Citind diverese tratate științifice am găsit contradicții care la început m-au nedumirit, apoi am înțeles. E mereu necesar să rămână o fereastră deschisă.
Și nu are nicio legătură cu poezia mea sau cu "stilul" poeziei, sunt gânduri despre modul în care percep eu poezia în general, note comune pentru orice fel de poezie. Concepții științifice sau filozofice perfect coerente nu există din câte știu eu. Citind diverese tratate științifice am găsit contradicții care la început m-au nedumirit, apoi am înțeles. E mereu necesar să rămână o fereastră deschisă.
Pe textul:
„Poezia de la alfa la omega" de Cristina-Monica Moldoveanu
0 suflu
ContextMulțumesc mult Silvia, ai punctat perfect exact cele două versuri care mi-erau și mie mai dragi. E adevărat, ultima strofă se referă mai mult la carte și la sensul ei...acea carte mi s-a fixat în memorie și simțeam nevoia să punctez ce înseamnă pentru mine. Poate voi mai modifica ultima strofă, dar la mine schimbările în poeme vin greu, încet.
Pe textul:
„Viitor ștampilat" de Cristina-Monica Moldoveanu
0 suflu
Contextcomentariul tău, Silviu :) Este drept că poezia am scris-o toropită de căldură, amintindu-mi cum am fost impresionată de cartea aceea de la anticar. Zile faine îți doresc și eu. (Știi probabil anatomia urechii puțin.)
Pe textul:
„Viitor ștampilat" de Cristina-Monica Moldoveanu
0 suflu
ContextS-ar putea să ai dreptate Daniela...mă bucur mult pentru vizită și pentru sugestiile prezentate. Dar deocamdată nu voi renunța la imaginile incriminate, sunt cele prin care m-am străduit să exprim golul existențial în care mă zbat în acest peisaj cu ploaie, senzația de vid în care plutesc, încât aproape văd cum îmi crește părul și simt un gol în viscere (am reformulat). Dar e posibil să mai modific în timp.Îmi pare bine că sunt și părți bune pentru tine.
Pe textul:
„Lacăt inoxidabil" de Cristina-Monica Moldoveanu
0 suflu
ContextMulțumesc Florentina pentru acest articol. Este o artă pe care o admir mult, de aceea am trimis și eu spre ilustrare un haiku al meu domnului Codrescu. Sunt bucuroasă că există o prezență românească bogată în carte și te felicit și pe tine.
Pe textul:
„Haiga - Peindre en poesie" de Florentina-Loredana Dalian
Recomandat0 suflu
ContextCică-a fost la vrăjitoare
Ca s-o bage lumea-n seamă...
Nu mai e convingătoare
Când vorbește despre mamă.
Mulțumesc domnule Sorin, eu nu cunosc lumea show-bizului dar datorită dvs m-am amuzat puțin cu epigrama dvs. și am căutat pe internet povestea Oanei Zăvoranu legată (sau dezlegată?) de "ghicitori". Ce am făcut eu e un catren presupun,nu o epigramă și nu prea e replică, câteodată am încercat să scriu replici la epigrame și citesc uneori creațiile epigramiștilor pe acest site.
Ca s-o bage lumea-n seamă...
Nu mai e convingătoare
Când vorbește despre mamă.
Mulțumesc domnule Sorin, eu nu cunosc lumea show-bizului dar datorită dvs m-am amuzat puțin cu epigrama dvs. și am căutat pe internet povestea Oanei Zăvoranu legată (sau dezlegată?) de "ghicitori". Ce am făcut eu e un catren presupun,nu o epigramă și nu prea e replică, câteodată am încercat să scriu replici la epigrame și citesc uneori creațiile epigramiștilor pe acest site.
Pe textul:
„Bravo Oanei Zăvoranu!!!" de Sorin Olariu
0 suflu
ContextVă felicit domnule Tomescu și vă urez sărbători fericte! Ultimul, prin naturalețea și simplitatea lui mi-a plăcut cel mai mult.
Pe textul:
„în zi de Crăciun" de nicolae tomescu
0 suflu
ContextMulțumesc domnule Atanasiu pentru modul simplu și pertinent în care ați evidențiat esența poemului meu de mai sus. Multe amintiri ale mele se leagă de orele petrecute cu bunica în zile de vară, în timp ce ea limpezea și albăstrea rufele albe în grădină. La ea în sat albăstreala era numită vinețeală.
Apreciez și modul în care ați dezvoltat ideile cuprinse în celelalte poeme premiate la concursul săptămânal. Se pare că numai al meu se încadrează mai degrabă unei atmosferi de vară, celelalte sunt haiku-uri de toamnă.
Apreciez și modul în care ați dezvoltat ideile cuprinse în celelalte poeme premiate la concursul săptămânal. Se pare că numai al meu se încadrează mai degrabă unei atmosferi de vară, celelalte sunt haiku-uri de toamnă.
Pe textul:
„interpretări " de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextO serie de trei senryu interesante. Primul este ușor autoironic, dar poate că o parte din spiritul maestrului ar fi frumos de dobândit, chiar cu prețul unei înțepături. Ultimul este puțin cinic, dar amuzant, suculent. Pentru mine țârâitul țânțarilor este legat și de amintiri plăcute:
primii țânțari
pe degete de caprifoi -
dorm fără grijă
(caprifoi - plantă ornamentală, parfumată, floarea în formă de mână, cunoscută și drept Mâna Maicii Domnului, în copilărie rudele mele îi spuneau mânușița doamnei, se potrivea mai bine, dar denumirea nu e omologată, parfumul e îmbietor, dar sincer nu mai țin minte sigur dacă țânțarii timpurii apar odată cu floarea, cred că da.)
primii țânțari
pe degete de caprifoi -
dorm fără grijă
(caprifoi - plantă ornamentală, parfumată, floarea în formă de mână, cunoscută și drept Mâna Maicii Domnului, în copilărie rudele mele îi spuneau mânușița doamnei, se potrivea mai bine, dar denumirea nu e omologată, parfumul e îmbietor, dar sincer nu mai țin minte sigur dacă țânțarii timpurii apar odată cu floarea, cred că da.)
Pe textul:
„Țânțarii lui Basho" de Dan Norea
0 suflu
ContextMi-a plăcut mult această haiga și îi mulțumesc Cristinei Rusu că mi-a dat posibilitatea să particip. O felicit din toată inima și îi felicit și pe toți participanții, care au dăruit poeme frumoase. Pentru mine senryu-ul lui Călin Sămărghițan se detașează pregnant față de celelalte poeme, dar aduce o notă binevenită de umor, alături de cel al lui Dan Norea. Mult mi-au plăcut și celelalte poeme, fiecare cu imaginea lui atașată. Mie îmi plac stampele japoneze. Am un catalog cu lucrări ale lui Hiroshige și am descoperit că unele dintre ele au în partea superioară inscripții ce transcriu poeme. Pentru mine această haiga și stampele ei au fost așa cum apare tradus acolo un poem al celebrului gânditor și poet Kukai, din perioada Heian (însuși Hiroshige a fost și poet):
Ar putea uita orice
Călătorul care ar putea uita
Fermecătoarele valuri
Ale apelor
Râului cristalin Takano
Cred că nu voi uita mult timp această haiga.
Ar putea uita orice
Călătorul care ar putea uita
Fermecătoarele valuri
Ale apelor
Râului cristalin Takano
Cred că nu voi uita mult timp această haiga.
Pe textul:
„Hiroshige, Utamaro, Hokusai: stampe japoneze în haiga modernă" de Cristina Rusu
0 suflu
ContextDan, în primul rând vreau să te felicit pentru aceste poeme. Și mie îmi plac, și eu l-am votat pe al doilea și cred că primul vers este destul de sugestiv. Când l-am citit mi-am imaginat imediat un șezlong vechi cu pânză înflorată, așa cum există multe. În plus sentimentul declinului și dezolării ca valoare estetică este bine conturat. Totuși poate ai dreptate, poate se putea găsi altceva, dar în ansamblu cred că este un haiku bun. De asemenea îmi place și ultimul, în care apare un contrast frumos și o punte de legătură între apă și uscat, viață și pustiu.
Pe textul:
„Iarna lucrurilor" de Dan Norea
0 suflu
ContextEste unul dintre haiku-urile pe care le-am remarcat și votat la concursul lunar (care este sub anonimat pentru cei care nu știu). Mi-a plăcut fiindcă are într-adevăr forță de sugestie, lupul, animal singuratic uneori și sălbatic, este în opoziție cu drumul spre casă, ochii lui străpung negura, care este aici un simbol puternic, amintind de rătăcire, singurătate și chiar de culoarea blănii animalului.
Pe textul:
„negura" de tincuta horonceanu bernevic
0 suflu
ContextEste unul dintre haiku-urile pe care le-am remarcat la concursul lunar. Și mi-a plăcut fiindcă apar frumos două planuri în contrast: lumina izvorului și negura pădurii. Aceste două zone ale lumii sunt legate ca printr-un lanț de cele două viețuitoare aflate în conflict. Există o balanță, echilibru temporar între cele două ipostaze ale vieții și luminii.
Pe textul:
„De toamnă" de Ion Rășinaru
0 suflu
ContextSunt foarte fericită că am câștigat aceste două premii. A fost o surpriză plăcută. Din toată inima felicitări organizatorului și tuturor participanților și celorlalți câștigători. Am avut ocazia să cunosc mai mulți oameni care scriu poezie. Sper să mai existe și în viitor astfel de momente frumoase.
Pe textul:
„Rezultate finale “Mai presus de sine-2010”" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
ContextPrimele două mi s-au părut mai reușite, în special primul în care parcă văd via bunicilor cu zdrențele pe care le foloseau la legat vița - în acest caz o asociere ironică. Cu toate că recunosc că și contrastul dintre tradițional și modern din ultimul este plin de miez.
Pe textul:
„E toamnă iar" de Dan Norea
0 suflu
ContextMi-a plăcut acest text fiindcă este pentru mine un fel de artă poetică. Se trece de la elemente cosmice, de la general și universal către individual și particular. Și poate acesta este rostul poeziei. Confuzia exprimată la început se lămurește prntr-un sacrificiu de sine frumos exprimat prin aluzie la versurile lui Nichita Stănescu. \"Poetul ca și soldatul nu are viață personală\". Poate că poezia nu a vrut să sugereze aceasta, dar cred că și aceste sensuri sunt vizibile.
Pe textul:
„zece zece zece" de silvia caloianu
0 suflu
Context